În mediul înconjurător găsim o sumedenie de plante medicinale, cu diverse efecte, care pot fi folosite ca și tratament adjuvant în diferite boli și afecțiuni. Una dintre cele mai comune și cunoscute plante medicinale, folosită atât în sănătate, cosmetică, alimentație sau aromaterapie, este menta. Cele mai cunoscute varietăți ale acestei plante sunt Mentha piperita și Mentha Spicata.

Menta este o plantă perenă, rezistentă, care se răspândește repede. Nu crește la altitudini mai mari de 1000 metri și o găsim în grădini, pe câmpii, văi sau la umbra pădurilor. Crește până la 20-70 cm înălțime, are fruze parfumate specific, iar florile sub formă de spic au culoare liliachie. Părțile aeriene ale mentei, recoltate în timpul înfloririi, conțin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele 1-2%. Principala componentă a acestui ulei volatil este mentolul (70%), precum și mentonul, mentofuranul, felandrenul sau limonenul. Frunzele de mentă mai conțin cantități apreciabile de acizi organici, vitamina C, săruri minerale și  substanțe antibiotice.

Planta de mentă are proprietăți dezinfectante, cicatrizante și sedative. Se poate folosi în problemele digestive, în tratarea afecțiunilor aparatului respirator, în stimularea ficatului, tratarea bolilor de vezică biliară și în îmbunătățirea circulației sanguine. Una dintre afecțiunile care poate fi tratată cu succes, cu ajutorul mentei, este acneea. Astfel, datorită proprietăților astringente, antiseptice și antiinflamatorii, compresele cu ceai de mentă diminuează aspectul de acnee, iritațiile la nivelul pielii, punctele negre și roșeața. Menta echilibrează nivelul ph-ului pielii, fapt ce inhibă producerea excesivă de uleiuri, la nivelul epidermei.

În durerile de cap, aceasta acționează ca un vasodilatator, determinând dilatarea vaselor de sânge îngustate (una dintre cele mai frecvente cauze ale durerilor de cap). În cazul migrenelor, masează fruntea cu o picătură de ulei volatil de mentă, însă pentru evitarea iritațiilor diluați-l cu alte 3-4 picături de ulei de măsline.

Tulburările digestive, cum ar fi vărsăturile, diareea, crampele, meteorismul, dar și hepatobiliile, colecistopatiile, calculii biliari sau patologiile pancreasului sunt supuse efectului benefic al ceaiului de mentă. Ajuns la nivel duodenal, ceaiul de mentă stimulează secreția biliară și fincția hepatică, favorizează eliminarea sucurilor biliare, facilitând digestia. Acesta mai calmează durerile de burtă și favorizează eliminarea gazelor intestinale. Ceaiul mai are o ușoară acțiune antifermentativă și dezinfectantă, fiind indicat în tratamentul diareei, colitei fermentative și a toxiinfecțiilor alimentare. De asemenea, menta calmează și crampele menstruale. Are un efect de relaxare asupra mușchilor contractați.

Datorită proprietăților astringente, decongestionante și expectorante, ceaiul de mentă ameliorează răcelile și sinuzita. Vindecă gâtul iritat, tusea, și eliberează căile respiratorii. Pentru tratarea astmului, congestiei nazale, răcelii și sinuzitei, consumați sau inhalați ceai de mentă. Uleiul de mentă, folosit în aromaterapie, te ajută să scapi de stres și anxietate. Compușii volatili inhibă centrii nervoși ai agresivității, iar în felul acesta aroma mentei binedispune, calmează și înviorează. În uz extern, menta este recomandată în cazuri de astenie, dureri reumatice, răceli, migrene- fiind folosită sub forma de frecții sau masaj (10 picături de ulei, dizolvate în 100 ml alcool ) ori băi (puneți 10-15 picături de ulei volatil de mentă/cadă cu apă). Uleiul de mentă este, de asemenea, un stimulent tonic general, alungând oboseala.

În alimentație, se adaugă frunze de mentă în limonade, diverse cocktail-uri, în șerbet sau înghețată, salate de fructe de vară. În cosmetică, menta este folosită pentru fabricarea de loțiuni astringente pentru ten, creme sau șampoane anti-mătreață.

Preparatele cu conținut semnificativ de mentol nu se vor aplica sub nici o formă de picături sau badijonări ale mucoaselor copiilor cu vârsta între 0-7 ani. De asemenea, cei care urmează tratamente homeopate nu vor folosi menta. Uleiul de mentă este contraindicat în sarcină și alăptare.