Ștrandul de sub Casa de Cultură a Sindicatelor și marile construcții care alcătuiesc Zalăul de azi

În Zalău se mai pot vedea și astăzi ruinele fostului ștrand orășenesc, din chiar centrul urbei. O vizită la subsolul Casei de Cultură a Sindicatelor ne dezvălui un “secret” pe care puțini zălăuani îl cunosc. Casa de Cultură a Sindicatelor a fost construită în anul 1970 peste fostul ștrand din Zalău. 

Aflăm din lucrarea “Zalău – un oraș la frontiera de Nord-Vest a Trasnilvaniei”, a lui Nicolae Gudea și Valer Părău, că în Zalău funcționa un ștrand dotat cu 57 de cabine, un bazin de înot și două tribune. Ștrandul a fost însă distrus complet atunci când, în 1970, regimul Ceaușescu a impus construirea Casei de Cultură a Sindicatelor pe strada 9 Mai din oraș.
Ștrandul a fost consemnat pentru prima dată în documente în anul 1934 și a funcționat fără întrerupere până în 1970. Zalăul a rămas apoi vreme de 17 ani fără ștrand, până când, în 1987, se deschide ștrandul de lângă Sala Sporturilor. Zălăuanii care doreau însă o baie la ștrand se puteau duce la ștrandul CAP din Crișeni.
Ștrandul vechi din Zalău era considerat o baie comunală. Construcția, făcută în preajma anului 1934, a costat 320.000 de lei, din care instalațiile mecanice au fost 43.876 de lei, iar mobilierul a costat 139.650 de lei. Încasările anuale erau de 139.650 de lei.
Casa de Cultură a Sindicatelor, o construcție monumentală în Zalău, cu peste 500 de locuri pentru spectatori, o scenă de peste 12 metri și încăperi uriașe, nu a acoperit doar ștrandul Zalăului. Casa de Cultură a fost construită și peste case vechi evreiești care erau situate în centrul orașului, lângă fosta piață.
La rândul ei, piața veche a orașului a fost acoperită cu colosala clădire a Palatului Administrativ ce găzduiește astăzi Consiliul Județean Sălaj și Prefectura Sălaj. Palatul Administrativ a fost construit tot în preajma anului 1970, iar lucrările au durat până în 1976. stop_coloana
Tot în această perioadă s-a construit pe strada Tudor Vladimirescu și clădirea ce și astăzi mai păstrează Arhivele Naționale. Clădirea arhivelor nu se lasă nici ea mai projos Casei de Cultură și Palatului Administrativ. Construit tot în același timp, cu aceleași influențe comuniste, clădirea are două etaje și un subsol larg cât toată clădirea. Clădirea mai are o bibliotecă monumentală și o sală de ședințe.
Și tot atunci s-a construit și Inspectoratul Județean de Poliție. Construit în trei trepte spre deal, corpul principal are două nivele, și a fost construită după un tipar național, toate sediile Inspectoratelor Județene de Poliție fiind asemănătoare.
Printre datele principale din construirea Zalăului modern se numără și anul 1860, când a fost construit drumul ce leagă Zalău de Jibou prin Ortelec, cunoscut azi sub denumirea de strada Cetății din Zalău.
La 1934 se menționează două parcuri în Zalău, din care a mai rămas doar Parcul Central. Cele două parcuri de la 1934 erau Parcul Regina Elisabeta, ce avea o suprafață de peste un hectar jumătate, și Parcul Regina Maria, ce avea o suprafață de 1.600 de metri pătrați.
Un eveniment important pentru oraș a avut loc și în anul 1905, atunci când s-a semnat contractul pentru construirea Uzinei Electrice Zalău.
Epoca marilor construcții din Zalău a mai însemnat însă și construirea a 8.660 de apartamente în blocuri. Cele peste opt mii de apartamente au fost construite între anii 1971 – 1980.

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *