Sistemul electoral implementat de partidele politice din Romania, cel bazat pe clientelism politic, şi datoria publică a ţării ne transformă intr-un popor dator-vandut. In primul trimestru al anului 2010 datoria publică a Romaniei a ajuns la 165,07 de miliarde de lei, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice. Aceasta reprezintă 30,63 la sută din Produsul Intern Brut (PIB), estimat pentru acest an la 538,91 de miliarde de lei. La sfarşitul anului trecut, datoria publică era de 148,05 de miliarde de lei, reprezentand 30,15 la sută din PIB. Ţinand cont şi de faptul că deficitul bugetar al Romaniei s-a invartit in ultimii ani in jurul cotei de 6-8 la sută din Produsul Intern Brut, coroborat cu datoria publică, intrebarea este cand vom reuşi să nu mai avem nicio datorie, adică să ajungem la nivelul anilor ‘89, acolo unde a lăsat ţara „răposatul”. O altă problemă şi batjocură pe banul public este cea a clientelismului politic. Ţara se imprumută pentru a reuşi să plătească salariile şi pensiile, dar o mare parte din bani de la buget se duc către firmele care au susţinut partidele de la putere in campania electorală. Pentru a-şi răscumpăra ajutorul primit de la diverse firme, Guvernul, prin ministerele subordonate, alocă contracte de milioane de euro firmelor de casă ale partidelor de la putere. Din dorinţa de a reabilita opt kilometri de drum in Sălaj, Ministerul Transportului i-a inmanat „regelui asfaltului”, Costel Căşuneanu, un contract in valoare de 33 de miliarde de lei vechi, doar pentru un strat subţire de asfalt care nu a durat mai mult de o lună de zile şi s-a exfoliat pe roţile maşinilor. Dacă nu stopăm aceste contracte şi imprumuturi făcute doar de dragul de a satisface poftele clientelismului, Romania va ajunge să-şi doneze „organele interne” pentru a scăpa de datorii.

Post Views: 58