octombrie 1, 2022

Strainii sunt sansa pentru handicapatii internati la Badacin

Pentru ca avem un handicap grav in domeniul asistentei sociale, strainii sunt sansa pentru handicapatii internati la Badacin
La Centrul de Integrare prin Terapie Ocupationala (CITO) pentru persoane cu handicap din Badacin traiesc129 de oameni cu handicap grav. Traiesc o viata diforma ca si natura handicapului lor. Este un loc care aduna in aceeasi incinta defectele societatii considerate normala. De la varsta copilariei pana la cea de adult – bolile de care sufera nu-i crediteaza pe multi dintre ei cu o spernata de viata prea mare – suferinzii abandonati de societate stau la mila asistentei sociale. Care in Romania – nu-i nici un secret- este deficitara. Salveaza situatia tot strainii, care au alta cultura vis a vis de oamenii cu handicap decat romanii. La asezamantul din Badacin lucrurile s-au imbunatatit mult in ultimii 20 de ani gratie implicarii strainilor, care au venit cu know-how-ul terapiilor de recuperare moderne. Un astfel de program este chiar acum in desfasurare cu sprijinul Clubului Rotary si al germanilor de la Academia din Hoff. Daca romanii i-au aruncat pe suferinzi pur si simplu intr-un centru doar ca sa fie la un loc, strainii vin cu programe de recuperare. Pentru ei, o persoana, chiar si in stadiul de „leguma”, este un om. Se poate face ceva pentru el. Pe cand noi suntem obisnuiti ca din finantarea oferita de stat sa satisfacem nevoile primare ale persoanelor cu dizabilitati si… Dumnezeu cu mila, asa cum reiese si din spusele doamnei Violeta Milas, directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Salaj, cu prilejul primirii la Centru, vineri, a unei delegatii din partea partenerilor straini.
De la… nimic, la recuperare
Fost centru de plasament pentru copii, CITO Badacin s-a transformat treptat intr-o mare familie. Copiii aflati in plasament au crescut aici. N-au avut unde sa mearga. Familiile nu-i doreau pentru ca sunt bolnavi si n-au cum sa munceasca. Unii nu au avut niciodata o familie. Cu toate astea nu sunt singuri pe lume! Violeta Milas, directorul DGASPC Salaj, cunoaste povestea fiecaruia; unii dintre ei sunt internati aici de 20 de ani. Violeta, pentru ca asa-i spun toti, lupta in continuare pentru viata lor. O lupta cu intreg sistemul sau cu destinul nu se poate duce de unul singur, tocmai de aceea are si aliati puternici. Aliatii doamnei Milas in proiectele de la Badacin sunt cluburile Rotary Zalau, Rotary Germania, Rotary Austria si Academia din Hoff. Colaborarea dintre ei exista de aproape 20 de ani. Pana acum proiectele au vizat crearea conditiilor optime de sedere in Centru. S-a construit, s-a modernizat si investitiile chiar se vad. Camere curate, ingrijite, spatii special amenajate pentru programele de terapie, sala de mese moderna, grupuri sanitare. Cu fonduri primite de la oamenii de bine si ce s-a mai primit de la stat, s-au construit sere, ateliere, iar acum investitiile se axeaza pe om. Cu sprijinul clubului Rotary si al Academiei din Hoff, la CITO Badacin se deruleaza de aproape patru luni un proiect ce vizeaza strict natura umana, mai exact imbunatatirea calitatii vietii beneficiarilor. Vineri a avut loc o intal-nire in care am aflat ca reprezentantii colaboratorilor sunt mai familiari cu locul decat multi dintre salajeni. Au adus pe-dagogi specialisti, platiti de ei, care sa incerce recuperarea beneficiarilor si sa perfectioneze specialistii angajati ai DGASPC. Unii beneficiari din Centru au invatat sa-si satisfaca singuri nevoile primare; sa manance, de exemplu. Activitatile de recuperare si integrare sunt variate. De la consiliere psiholo-gica, artterapie, meloterapie, ergoterapie, la programe de socializare si petrecere a timpului liber, la formarea, dezvoltarea si consolidarea deprinde-rilor de viata independenta.
Chiar daca marea majoritate a be-neficiarilor au grad grav sau mediu de handicap, si-au depasit partial conditia si s-au deprins cu activitati variate, reusind chiar sa contribuie la sustinerea financiara a centrului. Locuiesc aici 14 beneficiari care au reusit sa deprinda activitati de artizanat, sapte beneficiari au deprins tesatoria, 11 tamplaria si alti sapte zootehnia. Cei mai multi, vreo 26, lucreaza la serele proprii ale institutiei.
Sistemul si mentalitatea romaneasca – o problema
La noi, voluntariatul este o problema. Mult prea greu se mobilizeaza oamenii pentru a face ceva. Si acest lucru l-au observat si nemtii. La ei, munca voluntara este obligatorie in scoli, in universitati. Iar voluntarii care au fost la Badacin s-au implicat si nu s-au ferit sa spele vase sau sa-i invete pe beneficiari sa se spele singuri, sa manance singuri, sa curete locul in care locuiesc. In schimb, noi, romanii, nu facem asa ceva pentru astfel de persoane. Violeta Milas exemplifica aratand ca studentii romani la facultatile cu profil de asistenta sociala nu sunt dispusi sa munceasca cu adevarat cu persoanele cu dizabilitati. Vin in practica si „studiaza” problema din birou, pe cand strainii vin si lucreaza efectiv cu handicapatii. „Din voluntariat am invatat ca si un pas, oricat de mic, e foarte important. Sper sa reusim sa-i integram social, dar la noi perceptia comunitatii e problema. Un beneficiar odata ajuns aici, trebuie sa ramana aici. Perceptia asta exista si noi incercam, in toate actiunile noastre, sa schimbam aceasta mentalitate”, a precizat directorul Milas.

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată.