Speranțe naruite

Nevoia unui trai decent, iluzia prosperitații, dorința de a scapa de saracie, lipsa unor câștiguri sigure face ca multe localitați din Salaj sa ramâna fara forța de munca pe perioada verii mai mult decât în alta prioada a anului. Decizia de a lucra “dincolo”, fie și pentru doua luni, fie și în condiții de sclavi, o iau mulțI tineri salajeni, alții cu familii și copii, alții cu parinți bolnavi și neajutorați ramași în țara. Salajenii se duc acolo unde nimeni nu știe cine ești, o strainatate care nu-ți aparține, dar de pe urma caruia vrei sa profiți, deși în cele mai multe cazuri nu-i cunoști nici limba nici cultura. Deschiderea granițelor a faurit în mintea multor salajeni iluzia unui mai bine ce rar e gasit acasa. Aici, orice ai face parca e prea puțin, în timp ce munca sezoniera și, mai rar, permanenta în spațiul europaen îți permite sa visezi la supraviețuire. Exista însa și neșansa de a ajunge într-un loc unde imaginea despre români nu e printre cele pozitive, iar lipsa de respect pe care o întâlnești te face adesea sa-ți pui stop_coloana mâinile în cap și sa regreți ca nu s-a defectat mijlocul de transport cu care ai ajuns în iadul mult visat. Un consatean s-a întros recent acasa. Spune el, definitiv, pentru ca efectiv nu mai suporta tensiunea și modul în care era tratat. Acum se gândește tot la strainatate, pentru ca nu i-a ieșit nimic din ce și-a propus la întoarcere. Nici acasa nu e respectat și bagat în seama. Se gândește tot la strainatate, unde sa fie tratat mai bine. Sunt destui cei care parasesc Salajul plini se speranțe și tot felul de așteptari legate de strainatate și civilizația de acolo, pentru a li se narui la scurt timp dupa. Alții o mai și nimeresc. Dar nu-i totuna sa fii român la poale de Meseș sau de Carpați, sau român la poalele Alpilor.

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *