noiembrie 27, 2022

Sălăjeni care au contribuit la realizarea Marii Uniri

Marți, 1 Decembrie, se împlinesc 97 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia a Transilvaniei cu România, unire ce a însemnat reîntregirea unei țări puternice și înfloritoare în epocă, care a ieșit cu fruntea sus după prima conflagrație mondială.

Pentru a marca cea mai importantă sărbătoare națională prezentăm azi câteva dintre personalitățile sălăjene care au contribuit la realizarea Marii Uniri.

Victor Deleu – prizonier de război, erou la Mărășești și luptător unionist

Victor Deleu s-a născut în 1876 în Pericei. Bunicul său a fost revoluționarul de la 1848 Iacob Deleu. Victor Deleu, după terminarea claselor primare la Pericei, și-a continuat studiile gimnaziale la Șimleu, iar cele liceale la Zalău, Blaj, Brașov și Beiuș. După absolvirea Facultății de Drept din Budapesta a fost promovat doctor în Drept, în anul 1903, la Universitatea din Cluj, iar din 1905 s-a stabilit la Șimleu. A fost un fruntaș de seamă al mișcării naționale românești din județul Sălaj, desfășurând și o prodigioasă activitate publicistică. Între 1905 – 1910, când românii din Șimleu Silvaniei erau Îpedepsiți” de unguri pentru Îvina” de a fi români, Victor Deleu a fost liderul mișcării naționale românești. A canddiat pentru un loc de deputat, dar a fost umilit de autoritățile maghiare prin ilegalități și acte barbare.
În anul 1914 a fost mobilizat pe front și a căzut prizonier la ruși. În Rusia se găseau 130.000 de prizonieri români. În noiembrie 1916 a început procesul de concentrare și organizare a voluntarilor. Astfel, în tabăra de la Darnița au fost concentrați sute de ofițeri și mii de ostași români. Un rol fundamental în această acțiune i-a revenit sublocotenentului Victor Deleu, ales în funcția de prim-senior (comandant) al lagărului de la Darnița. În aprilie 1917 a avut loc prima adunare a voluntarilor ardeleni și bucovineni. Aici, la Darnița, a fost elaborat un memoriu, tradus în limbile franceză și rusă, înaintat guvernelor Rusiei, Franței și celorlalte state aliate. Declarația de la Darnița a avut un larg ecou în rândurile voluntarilor români aflați în Rusia și a dus la intensificarea acțiunii de organizare a lor pentru reîntoarcerea în țară și participarea în luptă alături de armata română.
La 8 iunie 1917, Victor Deleu sosea la Iași în fruntea primului batalion de voluntari români ardeleni, format la Kiev. În Piața Unirii din Iași au fost primiți sărbătorește de către autoritățile românești, în frunte cu regele Ferdinand și regina Maria. “Vom birui, pentru că nu sînt așa de înalți Carpații cât ne sînt inimile de înalțate”, a spus la Iași sălăjeanul Victor Deleu. Pe 14 iunie, Victor Deleu a fost chemat de către Marele Stat Major al armatei și însărcinat cu organizarea Biroului ardeleni -bucovineni. Nu a acceptat munca birocratică și insista să participe la luptă, cu arma în mână. A fost repartizat la Batalionul 10 Vânători, care a participat la luptele grele de la Mărășești. S-a îmbolnăvit grav, fiind la un pas de moarte. Dar voința l-a ajutat să se însănătoșească și să vadă cu ochii împlinirea idealului romanilor.
Pe data de 28 noiembrie 1918, în fruntea unei delegații de voluntari, a participat, la Cernăuți la Congresul General al Bucovinei, unde s-a decis Unirea acestei provincii cu România. Pornește cu voluntarii ardeleni de la Cernăuți spre Alba Iulia, unde se hotărâse deja organizarea Marii Adunări Naționale a românilor transilvăneni. Au ajuns la Alba în seara zilei de 30 noiembrie, fiind întâmpinați de către Ștefan Cicio-Pop, președintele Consiliului Național Român Central. A doua zi, la 1 decembrie 1918, la măreața adunare, Victor Deleu a fost ales printre cei opt secretari.
În Consiliul Dirigent a fost ales în funcția de secretar general al resortului de interne (secretar de stat). În perioada interbelică a reprezentat Sălajul ca deputat în Parlamentul României, fiind ales de către sălăjeni, de fiecare dată când a candidat, adică de opt ori.

Gheorghe Pop de Băsești s-a dus la Alba Iulia cu prețul vieții

O altă personalitate marcantă sălăjeană care a participat la Marea Unire a fost ilustrul om politic Gheorghe Pop de Băsești. S-a născut în 1835 în Băsești, comitatul Sălaj. Fruntașul sălăjean a fost ales președintele de onoare a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Vom relata o parte din memoriile sale, în care spunea că merge la Alba Iulia chiar dacă asta l-ar costa viața.
“Cum să nu fac nepoate o astfel de călătorie, când, după ziua asta, aștept de optzeci de ani? Am venit, chiar și dacă această cale m-ar costa viața, căci de acum pentru mine nu mai rămâne alta decât să zic și eu cu dreptul Simion din Scriptură: acum slobozește Doamne, pe robul tău în pace. (…) Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea celor de o limbă și de o lege într-un singur și nedespărțit stat Român”.
Gheorghe Pop de Băsești a fost cel care a proclamat, după votul Marii Adunări Naționale, “unirea tuturor celor de o limbă și o lege într-un singur și nedespărțit Stat Românesc”. 
Gheorghr Pop de Băsești a descris însă și lungul și greul drum parcurs cu Trenul Unirii până la Alba Iulia. “Oh, acea călătorie minunată în vagoane fără ferești, fără loc de șezut și totuși atât de fericită – purtând tricolorul la piept și la pălărie!!! Cine ar putea să o descrie acea întâlnire fericită – cu acel entuziasm sfânt și dor împlinit între prieteni și tovarăși de luptă, ce se despărțiră cu același gândi se întâlniră la aceași țintă? Uitarăm de foame și de sete, de somn și de oboseală… O îmbrățișare și un înot în unde de fericire fu acea adunare”. stop_coloana
Gheorghe Pop de Băsești s-a îmbolnăvit însă pe tren și această răceală avea să îi aducă sfârșitul. Moare la două luni după Unire, la 23 februarie 1919. A murit însă văzându-și visul împlinit, să nu mai fie rob al străinilor pe moșia străbunilor.

Cassiu Maniu – avocatul românilor din Transilvania

Deși a avut o carieră impresionantă ca avocat, profesor universitar, filozof și jurnalist, Cassiu Maniu nu a beneficiat de atenția istoricilor, care au insistat pe viața și activitatea mult mai cunoscutului său frate, Iuliu Maniu, fost prim ministru al României și președinte al Partidului Național și Național țărănesc. Este de înțeles, deoarece el nu s-a implicat activ în viața politică românească de după Marea Unire din 1918, ci a preferat să urmeze cariera universitară, până la pensionare. Trebuie subliniat, însă, că și Cassiu Maniu, la fel ca fratele său, a fost un vrednic urmaș al tribunului pașoptist Simion Bărnuțiu și al Vicarului Silvaniei, Demetriu Coroianu.
Cassiu Maniu s-a născut pe data de 27 iulie 1867 la șimleu Silvaniei. Cursurile liceale le-a început la Cluj, la catolici, dar după un an se transferă la Colegiul reformat din Zalău. și la Zalău va sta doar un an, absolvind ultimele două clase liceale la Năsăud, în anul 1885. A învățat singur, fără profesori, franceza și italiana, iar mai târziu, ca student, a învățat limba germană.
Chiar în anul în care absolvea cursurile facultății, fruntașii politici români definitivau Memorandumul, care a fost dus apoi de o delegație de 300 de persoane împăratului, la Viena. Printre membrii delegației românești îl regăsim și pe proaspătul absolvent Cassiu Maniu. A scăpat de răzbunarea opresorilor, care au regretat mai târziu că nu l-au închis în cadrul procesului politic al memorandiștilor.
“ncepând cu anul 1897, Cassiu Maniu devine o altă mare personalitate sălăjeană, unul dintre cei mai bine pregătiți și mai talentați advocați din Ardeal. I-a reprezentat gratuit pe toți gazetarii români, în fața înscenărilor stăpânirii austro-ungare. De asemenea, a pledat în toate delictele de trădare și ultragiu în care erau implicați românii, scăpându-i pe mulți de la închisoare.
În anul 1903, a fost arestat, judecat sumar și condamnat la un an închisoare și 100 coroane amendă după ce a publicat un articol care nu a fost pe placul ocupației maghiare, pedeapsă care se repetă câțiva ani mai târziu pentru demersuri în favoarea românilor.
Cassiu Maniu participă, alături de fratele său Iuliu și de sora sa Cornelia la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, în calitate de delegat ales al circumscripției șimleu și votează Unirea Transilvaniei cu România.

Iuliu Maniu – însarcinat cu organizarea Adunarii Naționale

Consiliul National Român, convocând adunarea de la Alba Iulia pentru ziua de 1 decembrie 1918, l-a însarcinat pe Iuliu Maniu cu organizarea Adunarii Nationale. În drum spre Alba Iulia face un popas la Blaj, rostind aici un discurs prin care aducea un ultim omagiu acelei
citadele a românismului. Mai exista o problema foarte importanta, care trebuia pusa la punct, si anume atitudinea guvernului maghiar de la Budapesta fata de Adunarea Nationala convocata la Alba Iulia. Maniu a întreprins o calatorie la Budapesta, unde a cautat imediat sa se întâlneasca cu ministrul Jaszi Oskar.
1 Decembrie 1918 a fost zi de duminica, care începe cu Sfânta Liturghie. La sunetul clopotelor toti românii s-au îndreptat spre biserici. Dupa Liturghie, cei 1.228 de reprezentanti ai românilor de la Alba Iulia se aduna în sala mare a Casinei militare din Alba Iulia. Cei aproximativ 100 000 de români asteptau afara, pe Câmpul lui Horea, venirea oratorilor, care sa le prezinte actul unirii. Au rostit discursuri memorabile George Pop de Basesti, care este ales si presedinte de onoare al adunarii, Vasile Goldis si Iuliu Maniu, acestea fiind si astazi adevarate lectii de oratorie. Iuliu Maniu a jucat un rol hotarâtor în toate marile momente ale anului 1918 si în ceea ce s-a hotarât la Alba Iulia. Importanta lui în cadrul generatiei Marii Uniri e covârsitoare.
Pe data de 2 decembrie 1918 sunt alese structurile de conducere, provizorii, ale Transilvaniei, Marele Sfat National, ca organ legislativ si Consiliul Dirigent, organul executiv. Presedinti ai celor doua foruri de conducere au fost alesi fruntasi politici salajeni George Pop, la cel legislativ, si Iuliu Maniu, la cel executiv.
Întrebat de Corneliu Coposu, în serile linistite petrecute împreuna cu Iuliu Maniu la Badacin, care sunt cele mai importante realizari din viata lui, acesta i-a raspuns ca dupa Unirea de la 1918, care este de departe cea mai mare realizare, a urmat introducerea regimului românesc în Transilvania. Acela a fost un moment crucial când 80 la sută din functionarii vechiului regiaustro-ungar au refuzat juramântul în fata Consiliului National Român. Atunci s-a înregistrat voluntariatul a 420 de preoti, a 180 de medici si a 600 de avocati români care au renuntat la meseriile lor ca sa ocupe posturi de pretori, de notari, sa intre în magistratura pentru a asigura administratia din Transilvania.

 

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *