Sălajul – la 26 de ani de la revoluţie

Ce-am avut, ce am câştigat şi cât de mult am pierdut


În urmă cu 26 de ani, în decembrie 1989, au avut loc evenimentele cărora li se spune generic “revoluţie”, dar dezbaterea legată de contextul şi modul în care s-au petrecut rămâne deschisă şi astăzi. În orice caz, au dus la fericitul deznodământ dorit de toţi români – înlăturarea regimului comunist -, chiar dacă regimul care a urmat imediat după 89 a fost contestat de o mare parte dintre români. Ne referim la aşa numita “democraţie originală” proclamată atunci de preşedintele Ion Iliescu.
A urmat lungă “tranziţie” spre un obiectiv nedefinit, pentru că programele de guvernare nu au bătut niciodată pe termen lung. Ba, după fiecare guvernare se numărau eşecurile. Aşa s-au scurs 26 de ani de la revoluţie, pe care România îi împlineşte cu un uguvern tehnocrat de la care speră să primească o direcţie de dezvoltare, constatând că politicienii au eşuat.
Vă propunem să urmărim în aceste zile ale aniversării revoluţiei o analiză statistică în trei episoade, pe trei capitole: social, economic şi politic. O sinteză a ceea ce i s-a întâmplat Sălajului în cei 26 de ani.
Prezentăm azi, în materialul care urmează, date din domeniul social privitoare la Sălaj, comparaţii între situaţia în care se regăsea judeţul nostru în 1989 şi ce în care se regăseşte în 2015.
Sălăjul îmbătrâneşte
şi se depopulează în ritm alert

Împuţinarea
Populaţia Sălajului este într-o scădere dramatică. În 26 de ani “au dispărut” zeci de mii de sălăjeni. În anul 1990, la data de 1 iulie populaţia judeţului Sălaj era de 274.695 de oameni. Datele Direcţiei Judeţene de Statistică spun că la 1 iulie 2014 mai erau în Sălaj 248.794 de locuitori. Recensământul din 2011 stabilea însă că populaţia judeţului era atunci de 224.384 de locuitori, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Nu ştim cum să explicăm diferenţa dintre cifrele Direcţiei de Statistică şi cele ale recensământului, în condiţiile în care judeţul a avut permanent în această perioadă spor negativ, deci nu avea cum să crească. Dar putem spune că Sălajul a pierdut din 1990 între 30.000 şi 50.000 de locuitori.

Tinerii au plecat
La acest ritm de scădere accelerat se adaugă şi îmbătrânirea populaţiei. Tinerii au ales să-şi urmeze drumul în viaţă în alte judeţe, mai dezvoltate, sau în alte ţări. În Sălaj a rămas o populaţie îmbătrânită, unul din trei sălăjeni fiind pensionar.
Dar şi din populaţia înregistrată ca fiind sălăjeană, foarte mulţi oameni în putere au ales şi să plece la muncă în străinătate. Estimările neoficiale spun că peste 25.000 de sălăjeni sunt plecaţi la muncă peste hotare. Cei mai mulţi au ales calea unor ţări precum Italia, Spania, Franţa şi Ungaria. Datele oficiale spun însă că doar puţin peste 10.000 de sălăjeni au plecat în străinătate, asta pentru că mulţi sălăjeni au plecat fără forme legale. Dintre sălăjenii care sunt în evidenţele statistice, 3.300 sunt originari din Zalău, în timp ce din Şimleu Silvaniei au emigrat 756 de sălăjeni, din Jibou au plecat 410 sălăjeni iar din Cehu Silvaniei au plecat la muncă peste hotare 223 de locuitori. Şi mai muţi pleacă din satele Sălajului, unde potenţialul economic este foarte mic, spre inexistent în multe zone.
O altă cauză a depopulării judeţului este şi faptul că mulţi tineri sălăjeni au urmat calea studenţiei în alte oraşe din ţară, fără a se mai întoarce în judeţul natal. Majoritatea sălăjenilor au plecat la facultate în Cluj-Napoca, dar sunt mulţi sălăjeni plecaţi la facultăţiile din Oradea, Timişoara şi Bucureşti. Foarte puţini se întorc acasă după şcoală.
Cea mai mare depopulare se înregistrează în mediul rural. Astfel, în 1990 comunele sălăjene însumau o populaţie totală de 170.485 de locuitori, în timp ce în 2014 populaţia “de la ţară” e de doar 141.646 de sălăjeni.

Morţi mulţi, naşteri puţine
Sporul natural (diferenţa dintre rata oamenilor născuţi şi a celor decedaţi) era în 1990 de plus 673 de sălăjeni. Asta înseamnă că se năşteau cu 673 de sălăjeni mai mult decât mureau. Astăzi, cifrele sunt exact invers. Sporul natural înregistrat este de minus 563 de sălăjeni. Mai precis, anual “dispar” 563 de sălăjeni, fără ca cineva să-i înlocuiască.
Ca să exemplificăm, în 1990 s-au născut 4.063 de copii şi au decedat 3.390 de persoane. În 2014 s-au născut doar 2.391 de copii şi au decedat 2.954 de sălăjeni. Rata de natalitate în 1990 era de 14 la mia de locuitori, iar rata mortalităţii era de 12 sălăjeni la mia de locuitori. Datele din 2014 stau exact invers. Rata natalităţii e de 9 la mia de locuitori, iar rata mortalităţii e de 12 la o mie.

stop_coloana Mai puţine căsătorii şi mai multe divorţuri
Sălăjenii nu se mai căsătoresc aşa mult, însă divorţează “pe capete”. Rata de nupţialitate în 1990 era de 7,1 la mie. Asta înseamnă că la o mie de locuitori, şapte se căsătoreau. În 2014, rata de nupţialitate era de doar 5,1 la mie. Adică, dintr-o mie de locuitori doar 5 se căsătoresc. În 1990 au fost înregistrate 1.949 de căsători, în timp ce în 2014 au fost înregistrate doar 1.261 de căsătorii.
Rata de divorţialitate în 1990 era de 0,67 la mie. Adică, din aproximativ 2.000 de locuitori, unul divorţa. În 2014, rata divorţialităţii era de 1,1 la mie. Adică, din o mie de locuitori unul divorţa.
De exemplu, în 1990 s-au înregistrat doar 183 de divorţuri, în timp ce în 2014 au avut loc 274 de divorţuri.
Din 79 de cinematografe şi instalaţii cinematografice, Sălajul nu mai are nimic
Sălajul anului 1990 avea 79 de cinematografe şi instalaţii cinematografice. Cel mai cunoscut cinematograf din Sălaj a fost Cinematograful Scala. Toate comunele şi oraşele dispuneau de cel puţin o instalaţie cinematografică. Sălajul are acum zero cinematografe, spre nefericirea cinefililor sălăjeni. Unii aleg să meargă la un film în Cluj-Napoca.
Au apărut însă ca ciupercile după ploaie muzeele. Deşi nu sunt mulţi care trec pragul unui muzeu din proprie iniţiativă – iar cifrele cu vizitatori pe care le prezintă la bilanţ muzeele sunt datorită faptului că elevii sunt duşi în grup de profesori. În 1990 erau doar două muzee, şi bune – cel de artă şi cel de istorie. Astăzi sunt şapte muzee şi colecţii publice. Zălăuanul de rând parcă tot la un film la Scala ar merge mai degrabă decât la muzeu.

Locuinţele sunt mai bine dotate
Un aspect îmbucurător este faptul că din 1990 a crescut standardul de locuit. Dacă în 1992 doar 37.920 de locuinţe erau alimentate cu apă, din care doar 9.828 erau de la ţară, în 2014 avem 75.480 de locuinţe alimentate cu apă, din care 39.468 din mediul rural.
Statistica arată că 63.273 de locuinţe sunt racordate la canalizare, din care 28.184 sunt din mediul rural.
În 1992 erau 90.112 locuinţe racordate la reţeaua de energie electrică, în timp ce în 2014 erau 101.240 de locuinţe.

Sălajul a pierdut 400 de unităţi şcolare şi 30.000 de elevi
Situaţia din învăţământul sălăjean este de-a dreptul critică. Din 521 de unităţi şcolare, în 26 de ani Sălajul a pierdut peste 400. Au “dispărut” şi peste 20.000 de elevi.
Dacă în 1992, datele Direcţiei Judeţene de Statistică arătau că în Sălaj erau 521 de unităţi şcolare, în 2014 mai erau doar 113 unităţi şcolare. Din Zalău au dispărut 11 unităţi şcolare. În 1992 erau 44, în timp ce în 2014 mai erau doar 33. Scăderea alarmantă este la Cehu Silvaniei şi Jibou. În Cehu Silvaniei în 1992 erau 14 unităţi şcolare, în 2014 mai erau doar 4. La fel şi în Jibou, în 1992 erau 16 unităţi şcolare, iar în 2014 mai erau doar 3.
A scăzut dramatic şi numărul de elevi. Dacă în 1990 şcoala a început îîn Sălaj cu 58.662 de elevi, în 2014 şcoala a început cu 38.850 de elevi, iar în 2015 şcoala a început cu 36.584 de elevi. Lipsesc 22.000 de elevi faţă de 1992.
În consecinţă, a scăzut considerabil şi personalul didactic. În 1992 erau 3.591 de dascăli în Sălaj, în timp ce în 2014 erau 2.833 de cadre didactice.
Dacă în 1990 figurau 7.615 de absolvenţi ai ciclului gimnazial şi liceeal, în 2013 doar 5.069 de elevi au mai absolvit cele două cicluri.

Turismul de azi e departe de ce a fost odată
Degeaba se bat toate instituţiile cu pumnul în piept că promovează turismul, pentru că datele statistice arată că o fac fără niciun folos. Centrul de Informare Turistică de la Zalău topeşte bani fără niciun rezultat, la fel şi Consiliul Judeţean şi restul instituţilor care spun că promovează turismul.
Cu aproape 60 la sută a scăzut rata de înnoptare a turiştilor în Sălaj. Ne referim aici la turişti care au ajuns în Sălaj şi au ales să se cazeze peste noapte.
În anul 1990 s-au cazat în Sălaj 180.097 de turişti. La 24 de ani diferenţă, în 2014, numărul turiştilor a scăzut cu peste 100.000. Astfel, în 2014 au înnoptat în Sălaj doar 78.485 de turişti.
Nici măcar sosirile turistice de peste zi nu mai sunt ce au fost. În 1990 au sosit în Sălaj fără a înnopta un număr de 58.649 de turişti, în timp ce în 2014 au mai poposit în Sălaj doar 32.260 de turişti.
Cel mai mult au avut de suferit hotelurile. Dacă în 1990, 102.980 de turişti s-au cazat în hotelurile din Sălaj, în 2014 cifra turiştilor cazaţi la hotel a ajuns la 47.871 de turişti.

 

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *