Calendarul ortodox ni-i face cunoscuți astăzi pe sfinții Varsanufie Cel Mare și pe Ioan Profetul, ucenicul acestuia. Cei doi au trăit în secolul al VI-lea, în timpul domniei împăratului Iustinian I (483-565).

Varsanufie și Ioan au fost doi îndrumători spirituali însemnați care au dus o viață ascetică în mănăstirea Avvei Serid din Palestina, lângă orașul Gaza.

În activitatea apostolică, tema predilectă a celor doi Sfinți Părinți a fost aceea de a explica cu multă claritate și lămurire necesitatea călăuzirii spirituale și a ascultării față de un îndrumător duhovnicesc. Mijloacele și terapia sufletească prescrise de îndrumător trebuie să fie adaptate personalității fiecăruia, cât și situațiilor particulare și stărilor sufletești.

Sfinții considerau că, în multe cazuri unde suferința morală și viciile sunt puternice, un îndrumător bun trebuie să prescrie tratamente puternice, altminteri afecțiunea tratată cu indulgență și permisiune nu vindecă infirmitatea și prelungește agonia. Rănile sufletești, ca și rănile fizice, trebuie tratate în profunzime pentru a fi vindecate.

Pentru ca tot acest parcurs și dialog dintre doctor și suflet să fie unul cu rezultate foarte bune, conchideau cei doi sfinți, este indispensabilă colaborarea și deschiderea pacientului, cât și un doctor asumat și preocupat exclusiv de rolul său de povățuitor spiritual. Să nu ne grăbim să considerăm pe cineva părinte spiritual, spuneau cei doi, nici să-l alegem în mod pripit, ci să-l rugăm pe Dumnezeu să ni-l dăruiască. Sfinții Părinți palestinieni făceau o distincție clară între „poruncă” și „sfat”, sfatul duhovnicului fiind o îndrumare care nu obligă, ci lasă libertate totală de alegere. Între povățuitor și povățuit, plinătatea parcursului era crearea unei unități sufletești transcendente, care implica respect și încredere reciprocă.

Înțelepciunea spirituală a lui Varsanufie și a lui Ioan a fost rodul a două secole de experiență ascetică a Părinților pustiei. În tezaurul spiritual al vremurilor au rămas 850 de scrisori din ampla corespondență întreținută de cei doi sfinți cu diferiți credincioși, cărora le răspundeau la întrebări, le ofereau sfaturi de ordin spiritual, dar și practic, și îi lămureau cu privire la diverse situații și suferințe.

Deși Varsanufie și Ioan nu au împins asceza dincolo de limitele posibilului și nici nu au excelat ca vizionari carismatici, înțelepciunea condeiului și mulțimea sfaturilor pe care le-au dăruit credincioșilor au ajutat o mulțime de suflete aflate în dificultate și suferințe să-și găsească vindecarea, rostul și orientarea.