Deşi nu face parte din randul celor patru prooroci mari ori a celor doisprezece prooroci mici, şi nici nu a scris nici o carte, Sf. Prooroc Ilie este cinstit in chip deosebit de Sfanta Biserică, pentru ravna lui deosebită pentru Domnul Savaot şi pentru credinţa strămoşească cea adevărată. El a trăit cu vreo opt sute de ani inainte de Hristos, pe vremea in care peste poporul iudeu domnea regele Ahab. Acest rege, la indemnul soţiei sale Izabela, a părăsit inchinarea cea adevărată, către un singur Dumnezeu şi a ridicat temple şi jertfelnice zeilor păgani, Baal şi Asera-Astarte. Nu s-a mulţumit numai cu această rătăcire in care căzuse el, ci se străduia să ducă tot poporul pe calea pierzaniei. Sfanta Scriptură spune despre el: „Ahab mai mult decat toţi regii din Israel, care au fost inaintea lui, a săvarşit fărădelegi, prin care a supărat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, şi şi-a pierdut sufletul său”(III Regi 16,33). Din porunca lui Dumnezeu, proorocul Ilie il mustră pe rege pentru rătăcirea lui şi ravna ce o pune intru tulburarea poporului, dar regele persistă in rătăcire. Văzand că nu-l poate intoarce pe calea dreaptă, Ilie ii vesteşte că se va abate o grea pedeapsă: o foamete mare, pricinuită de o secetă de trei ani şi jumătate. In loc ca Ahab să asculte şi să se intoarcă la adevăr, el se manie şi vrea să ia viaţa proorocului. Acesta fuge şi stă o perioadă la paraul Cherit, unde corbii ii aduceau paine şi carne in fiecare dimineaţă, iar apă bea din parau. Cand şi paraul acesta seacă, Ilie merge in Fenicia – la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă şi săracă, care tocmai se pregătea ca, din ultima făină şi untdelemn pe care le mai avea, să facă pentru ea şi fiul său o azimă şi apoi să moară din cauza foametei. Ilie o imbărbătează, spunandu-i că Domnul a randuit ca făina şi untdelemnul său să nu se sfarşească, pană cand Domnul va trimite ploaie pe pămant. După trei ani şi jumătate-vreme in care poporul suferise foametea pe care o vestise Ilie- proorocul se intoarce la Ahab, pentru a incerca să-l aducă pe rege la credinţă, dar acesta il acuză pe prooroc că tulbură poporul şi vrea să-l piardă pe Ilie. Spre a dovedi adevărul, in timp ce peste jertfa celor optsute cinzeci de prooroci mincinoşi nu se pogoară foc, peste jertfa adusă de Ilie pe muntele Carmel, la rugăciunea lui, se pogoară foc ce mistuie jertfa. Tot poporul recunoaşte pe Dumnezeul cel Adevărat şi după aceasta şi ploaia binecuvantată şi indelung aşteptată, a venit peste pămant. Cand s-au sfarşit zilele petrecerii pe pămant, Sfantul Ilie a fost ridicat la ceruri, intr-un vartej de flăcări, pe un car de foc(IV Regi 2,12).

Post Views: 64