Sfântul Pafnuție: constanță de fier si caracter de neclintit

Dragi cititori, etica postmodernă acordă trofeul cel mai mare inteligenței și culturii, dar acestea singure sunt departe de a fi suficiente pentru conturarea morală a oamenilor. Putem fi instruiți și totuși brutali și nătângi. Măreția noastră nu vine din inteligență, ci din caracter, iar acesta se zidește pe temelii morale autentice și pe stânci de suferință, renunțare și efort.

Una dintre personalitățile istorice care ne poate servi ca orientare și model în acest sens este Sfântul Pafnuție, cel care este astăzi pus în ”lumina reflectoarelor” de către Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică.

El a fost episcop al provinciei romane Tebaida de Sus, din Egipt, care se întindea în zona orașului Luxor de astăzi. Pafnuție a fost persecutat pentru credința în Iisus Christos, suferind o multilare a genunchiului stâng și pierderea ochiului drept în timpul prigoanelor împotriva creștinilor declanșate de împăratul Maximian (286-305). Ulterior a fost condamnat la muncă silnică într-o mină. După promulgarea Edictului de la Milano de către împăratul Constantin cel Mare, a fost eliberat și a putut să-și continue chemarea sa de a-i creștina pe egiptenii acelor timpuri, ajungând episcop al Tebaidei de Sus.

În anul 325 a luat parte la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Se spune că însuși împăratul Constantin cel Mare, cel care convocase acest sinod pentru a tranșa ampla dispută asupra ereziei arianismului, a ținut să-l întâlnească personal pe Pafnuție și l-a onorat sărutând orbita ochiului pierdut de acesta în timpul persecuțiilor la care fusese supus.

Nu se cunosc amănunte despre moartea acestui sfânt, dar știm cu certitudine, din istorie, că toți cei care au rămas devotați principiilor creștine și-au primit moartea ca fiind o izbândă și un dar miraculos al vieții adevărate.

Sfântul Pafnuție ne lasă merinde pentru drumul nostru teluric un caracter de neclintit, o constanță de fier și o perseverență eroică. Genunchiul mutilat, lipsa ochiului drept și șubrezirea fizică din cauza muncilor la care a fost supus nu l-au oprit din drum și nu i-au alterat motivația, ci, dimpotrivă, i-au dat o stofă morală extraordinară. Fie ca viața lui să trezească în noi eroii adormiți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *