Sfântul Iacob și ”Camino de Santiago”

Dragi cititori, pentru a ne revigora și a deveni mai optimiști și încrezători, sigur, când spun ”optimism” nu mă refer la acel optimism isteric care este un păcat pentru cunoaștere, ci la optimismul credinței, cel care este întemeiat atât pe simțire, cât și pe rațiune, vă invit să ne familiarizăm și astăzi cu viața unui alt sfânt, și anume Sfântul Iacob cel Mare. El este cinstit în calendarele bizantine în fiecare an la data de 30 aprilie.

El a fost unul dintre apostolii Mântuitorului, fiul lui Zevedeu și al Salomeei și fratele evanghelistului Ioan. Cei doi fraţi se aflau pe malul lacului Genizaret când Iisus „i-a chemat”. Răspunsul a fost imediat şi total: „Iar ei, lăsând barca şi pe tatăl lor, l-au urmat” pe Iisus. Caracter energic și înfocat, plin de zel și fidelitate excepțională față de misiunea încredințată, Iacob a predicat cu succes Evanghelia în ținuturile Samariei și Iudeei, conducând un timp, împreună cu Petru și Ioan, comunitatea iudeo-creștină din Ierusalim. A fost prins și ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44 d.C, din ordinul regelui Irod Agripa și îngropat tot acolo.

Datele cuprinse în Noul Testament sunt sigure și indiscutabile, dar la acestea se adaugă o tradiţie care susţine că Iacob ar fi ajuns până în Spania. Transmiterea tradiţiei amintite explică marea răspândire a cultului Sfântului Iacob în Spania şi ţinuturile de cultură spaniolă, cât și a vestitului loc de pelerinaj din nord-vestul Spaniei, Compostella. O legendă spune că, după executarea sfântului, relicvele sale au ajuns în mod miraculos în Spania, unde, după ce au fost înmormântate, au fost descoperite în secolul IX pe un câmp, printr-o stea minunată văzută de câțiva copii. Locul respectiv a fost numit „Campus stellae” – „Compostella” – „Câmpul Stelei” – şi pe el s-a ridicat o biserică măreaţă, care a devenit unul dintre cele mai renumite locuri de pelerinaj ale Europei. Cele patru rute de pelerinaj din zona respectivă, împreună cu toate catedralele şi bisericile, spitalele şi adăposturile pentru pelerini, fac parte din Patrimoniul Umanităţii.

Iacob, după echivalentul spaniol ”Santiago”, a avut o credință adevărată și nu s-a îndoit niciodată de Dumnezeu, fiind martor al multor minuni, inclusiv la aparițiile miraculoase ale lui Iisus pe Tabor, lacul Tiberias, cât și la cele de după Înviere. Astăzi, numeroși pelerini străbat ”Camino de Santiago”, ”Drumul Sfântului Iacob”, în căutarea sensului, a răspunsurilor existențiale și a fericirii fără de apus. Este important să nu ne pierdem în motivații culturale sau materiale când ne propunem astfel de rute. Este esențial să privim cu onestitate la viața lui Iacob și vom desprinde, fără echivoc, înțelesul vieților noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *