Sfântul Daniel Stâlpnicul, între cer și pământ

Sfantul Daniel Stâlpnicul a fost un pustnic care a trăit timp de treizeci și trei de ani pe un stâlp de lângă orașul Constantinopol. Daniel a fost ucenic al sfântului Simeon Stâlpnicul, al cărui exemplu l-a urmat după moartea sa. El a fost consilier al împăraților romani Leon I, Zenon și Basilicus. Sfântul Daniel este cinstit în Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică la data de 11 decembrie a fiecărui an.

Daniel Stâlpnicul s-a născut în satul Vitaria din Mesopotamia, din părinți creștini. Fiind singurul copil dăruit lor de Dumnezeu, aceștia l-au încredințat cu totul Lui încă din perioada copilăriei. El a îmbrățișat viața monahală la vârsta de doisprezece ani cu binecuvântarea sfântului Simeon Stâlpnicul.

Ulterior, Daniel a plecat din mănăstire și s-a adăpostit într-un templu păgân părăsit de la țărmul Mării Negre. După o vreme, inspirat de modelul mentorului său, a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moartea sa, suportând arșița, frigul, dar și atacurile demonilor. În jurul acelui stâlp s-a strâns un număr mare de credincioși, pe care Daniel i-a sfătuit prin pilda vieții lui și prin cuvintele inspirate și însuflețite, vindecându-i pe mulți de felurite boli. Vestea minunilor sale a fost răspândită în numeroase locuri.

Însuși împăratul Leon cel Mare a venit la stâlpul sfântului fiind însoțit de oaspeți din străinătate, principi și aristocrați, cărora arătându-le stâlpul, a mărturisit: “Iată cea mai scumpă comoară a împărăției mele!”

Daniel și-a profețit ziua morții, iar în ziua în care sufletul lui s-a înălțat la cer, toți cei care erau de față au văzut îngeri, profeți și apostoli stând deasupra stâlpului pe care trăise piosul pustinc.

Dragi cititori, doar experiența harului îi poate descoperi omului adevărul unor fapte, care, în mod normal, ar părea ori nebunești, ori banale. Captivi în închisorile rațiunii, noi oamenii ne proclamăm cu superficialitate necredința și propriile adevăruri, crezând că am pătruns înțelesul lucrurilor.

Viața sfântului Daniel a fost o înscăunare a idealului, o jertfire de sine care s-a mistuit în patima unei mari aventuri. Sacrificul nu este anevoios atunci când el are o motivație pe măsură. Să ne lăsăm inspirați de astfel de exemple eroice, să ne căutăm și noi, la rândul nostru, chipul autentic.



















About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *