septembrie 30, 2022

Scrisoare pastorala la sarbatoarea Nasterii Domnului 2008

„”Cristos se naste, mariti-L!
Cristos din ceruri, intampinati-L!
Cristos pe pamant, inaltati-va!”
(Canon, Cantarea I)
Iubiti credinciosi,
Intreaga Biserica, crestinatatea toata, retraiesc, la acest ceas al vesniciei, misterul Nasterii Domnului in Betleem, timpul cand oamenii se bucura de sarbatoarea care reuneste familiile si care ne face pe toti mai generosi, mai buni si mai atenti fata de cei mici, ne indeamna sa ne adresam unii altora urari de bine si de bucurie, incat, astfel, lumea care ne inconjoara se schimba in “lumina” pruncului Isus, devenind mai umana, mai nadajduitoare.
Acum suntem chemati sa retraim drumul Sfintei Familii spre Betleem, minunea din pestera-staul si adorarea ieslei in care lumineaza pruncul Isus, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, sa ne inchinam Lui, asemenea pastorilor, magilor si tuturor celor care, stiuti si nestiuti, L-au iubit.
Acum suntem chemati sa Il ferim de rautatea atat de meschina si infricosata a lui Irod si sa Il insotim in fuga in Egipt, pentru a putea trai apoi viata ascunsa a Nazaretului si a ne pregati spiritual pentru Botezul Domnului, insotindu-L, pe cat firea noastra omeneasca ne ingaduie, in viata publica, pana la savarsirea misterului pascal – misterul mantuirii noastre.
Dragii mei,
Anul acesta se implinesc 60 de ani de la dureroasa incepere a persecutiei impotriva Bisericii Greco-Catolice, eveniment al istoriei noastre care, la o analiza atenta a Sfintei Scripturi, poate fi asociat intr-o oarecare masura cu istoria nasterii Pruncului din Betleem.
Dupa o calatorie lunga si istovitoare, plecand din Nazaret, cand ajunge la Betleem, Sfintei Familii i se inchid in fata toate portile, Iosif si Maria fiind obligati sa innopteze intr-un grajd, locul ales de Tatal ceresc, unde s-a si nascut Isus, pe care “l-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei” (Luca 2, 7). In acelasi mod, Bisericii Greco-Catolice, dupa secole de lupte pentru identitatea si emanciparea romanilor, in anul 1948, cand Romania era sub ocupatie straina, nu i se mai permite sa mai aiba un loc in societatea romaneasca si, astfel, este scoasa din viata publica, precum, in spatiul biblic, Sfanta Familie din orasul Betleem. Atunci, Iosif si Maria s-au adapostit intr-o pestera. In 1948 Biserica noastra si-a gasit adapost in catacombele moderne ale secolului XX. Multi dintre dumneavoastra sau parintii dumneavoastra au gazduit preoti si credinciosi greco-catolici care veneau sa celebreze sfintele slujbe pe ascuns, marturisindu-si credinta cu orice risc.
“Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui” (Mt 2,16). Precum Irod, din vremea lui Isus, a masacrat pruncii de frica sa nu-si piarda puterea, Irozii, din timpul anilor de persecutie a Bisericii, au incercat sa o distruga pentru marea “vina” de a fi fost prin secole altar, tribuna si scoala pentru romani, dar mai ales pentru ca s-a opus unui sistem opresiv care-l renega pe Dumnezeu si care atenta la fiinta poporului roman.
Domnul a avut insa un plan de mantuire cu Fiul Sau: “ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt” (Mt 2, 13). Tot astfel, pentru Biserica noastra, Egiptul si salvarea ei au fost familiile si casele dumneavoastra, unde l-ati adapostit pe Pruncul Isus, celebrand Sfanta Liturghie, rugandu-va Rozariul si Paraclisul, savarsind pe ascuns Sfintele Taine, continuand sa transmiteti credinta copiilor si nepotilor, intr-o vreme cand a fi greco-catolic era aspru pedepsit, ca un pacat de neiertat.
Iubiti credinciosi,
In Egipt, Sfantul Iosif a auzit un glas al ingerului care i-a spus: “Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului” (Mt. 2, 20). Asemenea acestor cuvinte ale Ingerului catre Iosif, In 1989 a rasunat in viata si constiinta Bisericii noastre clopotul libertatii redobandite la caderea „zidurilor si a cortinelor de fier” si la reintrarea ei legitima In societatea romaneasca.
Revenirea nu a fost usoara, insa Domnul ne-a binecuvantat cu dumneavoastra, iubitii mei credinciosi, care ati ramas mereu impreuna cu Isus: si in pestera din Betleem si prin catacombe; si alaturi de mamele pruncilor ucisi de Irod si cu cei de prin puscarii, de la stuf in Delta sau de la Canal; si in desertul Egiptului, si prin case, si camari dosite de stirea securitatii; si la Nazaret si prin toate noile biserici construite dupa ‘89, dand marturie despre incercare si suferinta pentru bucuria Nasterii Domnului si a renasterii acestei Biserici romanesti.
Cristos se naste iarasi si ne incredinteaza noua, Bisericii, o misiune: vestirea Evangheliei prin cuvant si fapta, prin viata noastra si indeplinirea indatoririlor de zi cu zi in conformitate cu vointa Sa, prin implicarea in slujba aproapelui si iubirea lui. Tot Bisericii si, totodata, fiecaruia dintre noi, Isus ii incredinteaza misiunea de a fi propovaduitorii si marturisitorii adevaratelor valori spirituale si nationale care sa ridice poporul roman deasupra idealurilor desarte pe care falsii profeti de ieri si de astazi au Incercat sa le inoculeze acestui neam. Asumandu-ne aceasta dubla misiune, vom lucra In spiritul Apostolului neamurilor: de acum nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine (Galateni 2, 20) convinsi fiind ca Domnul vine iarasi doar acolo unde este iertare si dragoste, pace si buna intelegere.
Iubiti credinciosi,
In cetatea Betleem portile caselor se inchideau In fata lui Iosif si, Mariei, “caci nu mai era loc de gazduire pentru ei” (Lc 2, 7). Multi dintre dumneavoastra mai celebrati inca Sfintele Liturghii prin case sau scoli, in locuri improprii, pentru ca usile multora dintre bisericile noastre sunt tinute inca inchise. Domnul insa a avut un plan cu Familia Sfanta, si suntem convinsi ca Domnul are un plan al Sau si cu Biserica noastra. Portile se vor deschide, neintelegerile vor disparea, vrajba si ura se vor transforma in pace si buna intelegere, toate dupa un plan tainic al Domnului, prin care Isus pogoara in fiecare an in istoria Bisericii si In istoria noastra pentru a ne arata adevaratul chip al lumii si al vietii in deplinatatea lor, pentru a ne darui lumina cea adevarata a sfinteniei.
Nu trebuie sa uitam ca puterea lui Dumnezeu se descopera pentru prima oara in linistea si feeria unei nopti de vis, in care „slava Domnului a stralucit” (Lc 2, 9), ingerii si pastorii fiind primii martori ai acestui eveniment. Stapanul lumii este “culcat in iesle” (Lc 2, 16) intr-o pestera saraca, nu pe tron, nu imbracat in purpura, ci infasat in scutece saracacioase, nu in freamatul, galagia si marirea desarta ale marilor aglomerari umane, ci departe de lumea dezlantuita. Insa, Domnul vine, salasluieste intru noi si prin iubirea sa schimba fata pamantului si face ca si locul nostru, oriunde s-ar afla el, sa fie martorul Nasterii Sale, si sa se impartaseasca din marea fericire a acesteia.
Dragii mei,
“Cristos se naste, mariti-L! Cristos din ceruri, Intampinati-L! Cristos pe pamant, Inaltati-va!” (Canon, Cantarea I), caci Cel ce sade pe heruvimi, ramanand Dumnezeu, om s-a facut si in iesle s-a culcat, chip de prunc luand, pentru a ne deschide calea spre ceruri.
Bucurati-va cu bucuria sfintilor de Nasterea Domnului! Aduceti-va aminte cum Cristos s-a nascut, povestiti copiilor vostri cum Biserica noastra si-a impletit viata cu cea a Mantuitorului. Povestiti-le pentru ca uitarea sa nu astearna colbul peste Incercari si suferinte, povestiti-le pentru ca aceste lucruri sa nu se mai intample, povestiti-le, dar iertati toate pentru Domnul.
Adunati-va in jurul Bisericii si, prin fapta si credinta, fiti stalpii care, pe temelia jertfei generatiilor de persecutati pentru credinta lor, vor sustine dreptatea si locul pe care il meritam in istoria natiunii romane.
“Fiti tari in credinta, neclintiti, sporind totdeauna in lucrul Domnului, stiind ca osteneala voastra nu este zadarnica in Domnul” (cfr. 1 Cor 15, 58).
Tuturor va doresc un Craciun Sfant si binecuvantat si un An Nou, 2009, fericit si cu haruri de la Domnul!

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată.