Sarbatorile si moda
Saptamana Patimilor din acest an nu difera cu mult de cele pe care le-am trait in ulitmii ani. Difera insa de cele petrecute in anii de dinainte de Revolutie. Tot omul iese la “vanatoare” de cumparaturi. Se cumpara de toate, de la chibrite, la tigle pentru casa. Multi dintre noi isi pun ca termen de finalizare a unor investitii sau lucrari sambata din saptamana patimilor. Ca la concurs, pana atunci totul trebuie sa fie facut. Nu doar curatenia, cum faceau mosii nostri, care-si varuiau si-si improspatau casele.
Acum, fiecare cu ce-l doare si cu cati bani are. Unul isi inlocuieste masina de spalat, ori frigiderul, televizorul, covoarele, perdelele sau te miri ce. Altul, isi pune termopane, parchet nou, sau chiar automobil nou in garaj. Doar asa, ca vin Pastele. De mult, era “moda” ca la sarbatori, tot omul sa-si ia un rand nou de haine, pentru biserica. Moda s-a perpetuat pana in ziua de azi, sub rezerva ca a evoluat la o cu totul alta scara. La un extrem greu de inteles.
A ramas in urma adevaratul sens al celei mai mari sarbatori crestine, care a schimbat istoria omenirii. Si asta dupa veacuri de sacrificii, suferinte, martiriu. Pentru multi dintre noi a ajuns sa fie desueta pregatirea sufleteasca. De parca ne-ar arata lumea cu degetul ca mergem la spovedit, de parca ni s-ar vedea pe chip adevarata fata.
Dar, paradoxal, pana la urma, maretia acestui eveniment, invinge. Vei ajunge sa-i vezi pe toti, si pe cei care si-au curatat sufletul si pe cei care au dereticat doar casa, prezenti la intalnirea cu Iisus Hristos cel Inviat. Poate se vor inghesui pentru paharul cu paste mai mult ca altii. Poate nu. Vor fi acolo fie pentru ca isi recunosc slabiciunile, fie pentru a sta multumiti ca au implinit un… ritual, un fetis. Pacat ca acest popor crestin a ajuns asa. De vina sa fie tentaculele nepasarii europenilor fata de credinta, care au patruns precum orice lucru rau, inaintea celui bun?
