Dintre toate invăţăturile sublime ale Sfintei noastre credinţe, cea mai mangaietoare pentru creştini este invătura despre Providenţa Divină sau Pronia Cerească. O definiţie scurtă, dar cuprinzătoare este aceasta. „Providenţa Divină( Pronia Cerească) este purtarea de grijă permanentă, efectivă a lui Dumnezeu faţă de fiecare creatură in parte şi de toate in ansamblu”. Evanghelia Duminicii a 3-a după Rusalii este un fragment din Predica de pe Munte(Matei 5,7) in care Mantuitorul ne invaţă să ne punem toată increderea in Tatăl Ceresc, căci El poartă grijă intregii creaturi şi cu atat mai mult omului”coroana creaţiei”. Fiind in mijlocul naturii aduce două pilde luate din natură, şi la indemana oricui: păsările cerului şi iarba campului. In Orient odinioară se vindeau cinci vrăbii la doi bani. La noi vrăbiile nu au nici o căutare. şi cu toate că ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună in jitniţe, totuşi Tatăl Cel Ceresc le hrăneşte(Matei 6,22) şi nici una din ele nu cade la pămant fără voia Tatălui nostru Ceresc(Matei 10,29). Intreabă apoi „Oare nu sunteţi voi mai presus decat ele?”(Matei 6,26). A doua pildă, care ilustrează grija lui Dumnezeu pentru imbrăcămintea necesară trupului: „Priviţi!” le-a spus Iisus, arătandu-le covorul de flori pe care nimeni nu le cultivase şi care erau mai impodobite decat fusese vreodată strălucitul rege Solomon-pentru evrei prototipul eleganţei. „Luaţi seama la crinii campului cum cresc, nu se ostenesc, nici nu torc şi vă spun că nici Solomon, in toată mărirea lui, nu s-a imbrăcat ca unul dintre aceştia”(Matei 6,28-30). Da, aceste flori, această iarbă a campului, a căror existenţă şi frumuseţe sunt atat de efemere, poartă amprenta grijei Tatălui Ceresc. De ce să nu credem că El poartă grijă şi de imbrăcămintea de care avem nevoie?
Din cuvintele”Nu duceţi grijă spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbrăca?” nu trebuie să se inţeleagă că nu-i nevoie să muncim, ca să ne caştigăm painea cea de toate zilele, căci lui Adam dar şi tuturor urmaşilor li se adresează cuvintele „In sudoarea feţei tale iţi vei manca painea ta”(Facere 3,19). Nu e vorba de grija firească in căutarea celor trebuitoare, ci de grija multora dintre noi impreunată cu frica. Voi oamenii faceţi-vă datoria voastră, cu nădejdea că şi Dumnezeu va adăuga ceea ce are El de adăugat, căci doar „sunteţi impreună lucrători cu Dumnezeu”(1 Cor. 3,9).
Din lipsa increderii in Dumnezeu, mulţi creştini n-au deloc timp de rugăciune, căci grija pentru cele lumeşti ii acaparează in aşa măsură, incat spun cu toată convingerea că n-au cum să jertfească slujirii lui Dumnezeu nici măcar cateva minute dimineaţa şi seara. Mulţi creştini nu mai au „Ziua Domnului-Duminica”; i-au furat-o şi pe aceasta lui Dumnezeu. Iubitul meu frate, ai tu incredere deplină in Providenţa Dumnezeiască? Ia aminte la păsările cerului şi la florile campului şi vei inţelege că Dumnezeu iţi este şi ţie Tată atotiubitor, care iţi poartă de grijă!

Post Views: 481