Preoți și dascăli sălăjeni în temnițele comunismului: Preotul-martir Teofil Băliban

S-a născut la 9 mai 1906, în casa parohială din Băsești, din părinții Antoniu Băliban, preot greco-catolic și Terezia, învățătoare. A absolvit Facultatea Teologică din Gherla, după care a fost hirotonit în parohia Marca, unde a păstorit până în anul 1940, refugiindu-se în urma Dictatului de la Viena. A fost și profesor catehet la Școala Normală de Fete din Șimleu Silvaniei (1928-1940), la Liceul din Beiuș (1940-1943) și la Liceul Carmen Sylva din Timișoara (1943-1945), după care se stabilește la Cluj. În anul 1948 este arestat și reținut doi ani fără mandat. După eliberare își găsește cu greu un loc de muncă, la o școală de copii cu handicap, ca magazionier, fiind urmărit tot timpul de către Securitate. Este arestat din nou în anul 1956 și condamnat la 25 de ani de temniță grea, prin sentința Tribunalului Militar din Cluj. Este supus unui regim de exterminare fizică și psihică, la fel ca toți ceilalți deținuți politici, în închisoarea din Gherla și, apoi, în cea de la Aiud, unde sfârșește după 8 ani de detenție, în ziua de 13 februarie 1964, cu numai două luni înainte de amnistia generală a deținuților politici, impusă de către Occident.

Dr. Marin Pop, șef secție Muzeografie și muzee locale, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *