Predica la duminica a patra dupa Rusalii: Vindecarea slugii sutasului

“Si zic voua ca multi de la rasarit si apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor” (Mt.8,11)
Il intalnim astazi pe Mantuitorul Iisus Hristos intrand in orasul Capernaum din provincia Galileea. Aici in nordul Tarii Sfinte vine la El un sutas din armata romana, rugandu-l sa-i vindece slujitorul care era grav bolnav. Si raspunsul Mantuitorului, plin de iubire pentru oameni, nu intarzie: “Venind, il voi vindeca” (Mt. 8,7). Desi sutasul are o reactie nemaiintalnita, insa plina de incredere, il roaga pe Domnul Hristos sa zica doar cu cuvantul si sluga I se va vindeca, motivand ca nu este vrednic sa intre sub acoperisul casei lui, pentru ca si el este om care are sub stapanire pe altii si ca atunci cand le porunceste, acestia ii indeplinesc ordinele.
Aceasta pericopa evanghelica transmite mai multe mesaje catre toti credinciosii crestini, astfel sutasul pagan recunoaste in Persoana Domnului Hristos pe Insusi Mesia. Credinta este intarita prin puterea harului dumnezeiesc, iar smerenia da o curatie interioara inimii.
Pericopa ne subliniaza importanta cuvantului dumnezeiesc: “Zi numai cu cuvantul”. O vindecare minunata savarsita de la distanta prin puterea cuvantului divin ceruta de o credinta, smerenie, dar si dragoste adanca venite din partea unui sutas pagan, care prin insasi functia sa asociata unui colonel de azi isi exercita autoritatea de stapanitor asupra evreilor si implicit asupra Mantuitorului. Sutasul se stie si se simte nevrednic ca Domnul Hristos sa vina in casa lui tocmai ca vede in Acesta pe Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea prin puterea cuvantului, iar pe om “dupa sfat dumnezeiesc”, chip si asemanare a Sfintei Treimi.
Intr-o criza spirituala majora a lumii de azi e nevoie mai mult ca oricand ramanerea la normalitate, la identitatea de glie si de neam dreptmaritor crestin in Domnul Hristos, caci El este: “Calea, Adevarul si Viata”, sensul vietii noastre pamantesti.
Credinta este puntea care uneste inimile si oamenii indiferent de distanta, de convingerile politice, filosofice sau chiar religioase, dar care aduce echilibru, armonie si normalitate in existenta neamului omenesc. Logosul Divin ne cheama pe toti la savarsirea Liturghiei cosmice si la impartasirea din harul iubirii dumnezeiesti care se revarsa peste toti la fel.
Amin.

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *