Povești politice cu USR-PLUS, PNL și alții

5
552

Mai este puțin până lucrurile se reglează în interiorul principalelor partide foste în coaliție, respectiv PNL și USR-PLUS. De două săptămâni, asistăm la o zarvă politică năucitoare, fiind bombardați cu tot felul de informații și declarații zornăitoare, din care trebuie musai să luăm mesajul pe care ni-l transmit cei care urlă mai tare. Altfel, ești prost, incult, dat cu pesedeul sau reactivat de o parte sau alta politică. Dacă stai să-i iei în serios pe fiecare, riști să o iei razna, atât pentru că mesajul tinde să-ți inducă o stare de panică (da, crizele politice induc panică în populație), dar și pentru că nu mai e loc de dialog (și aici nu mă refer la dialogul politic dintre cei implicați în alianța guvernamentală, ci în dialogul cu potențialii electori). Însă, încet-încet, apele încep să se limpezească și, din viitura care ne-a măturat informațional, începem să vedem sau să presupunem logic cam care au fost scopurile actorilor implicați. Și mizele pentru ei. Nu pentru noi. Haideți să reparcurgem evenimentele recente și să încercăm să înțelegem ce se întâmplă. Disclaimer: urmează o părere subiectivă de observator de pe margine.

La început a fost haos

La început a fost haos. Ne-am trezit cu un exercițiu de forță al premierului Cîțu, care a demis un alt ministru al partenerilor de coaliție, Stelian Ion de la Justiție. De ce? Cei de la USR-PLUS ne-au băgat și mai tare în ceață, ieșind cu tot felul de explicații-acuzații din care să înțelegem că premierul a luat-o razna și trebuie să plece. În zarva generală, liberalii nu prea au venit să contracareze mesajele USR-PLUS sau poate că nu au canale de diseminare a informațiilor la fel de eficiente ca lupii tineri ai politicii românești. Așa că printre  țipete am mai aflat că a fost vorba de un program gen PNDL pe care useriștii nu au mai vrut să-l voteze în guvern, că ministrul buclucaș nu a dat aviz, dar și că același ministru urma să propună peste două zile noii șefi de parchete, fără a se consulta cu președintele României, Klaus Iohannis, pe sistemul Tudorel Toader.

De cealaltă parte, premierul a văzut de la prima demitere de ministru USR-PLUS, Vlad Voiculescu de la Sănătate, că partenerii săi de guvernare sunt ofuscați când li se îndepărtează un coleg de pe funcții, un politician cu logică probabil nu ar mai fi riscat să-și zgândărească aliații cu o nouă demitere, deci demiterea lui Stelian Ion nu părea o decizie bună. A luat-o razna premierul și i-a făcut și pe cei de la USR-PLUS s-o ia razna? Dar președintele Iohannis ce face, de ce nu îi cheamă pe toți să-i așeze la masa negocierilor, ci îi lasă să-și dea în cap?

Linșajul din spațiul public (mass-media și online) care a urmat după acest moment, în care tunurile s-au pus ba pe o parte, ba pe cealaltă, nu ne-a permis să ne lămurim, dimpotrivă. Explicații nu ni s-au dat, ni s-au oferit doar acuzații reciproce făcute pe diferite tonuri. Așa că am urmărit vocile care ieșeau în spațiul public, dar și reacțiile președintelui și ale premierului.

Avem, așadar, toate acțiunile publice ale useriștilor care cu greu și-au dat demisia din ministere, deși cereau demisia șefului lor ierarhic, premierul Cîțu, cu care susțineau că nu mai pot lucra. Și  aveam ieșirile sporadice ale premierului, hăituit din toate părțile, inclusiv din partidul său, care părea calm, ca și cum știa că toate se rezolvă. Da, știm, se derulează în continuare o campanie agresivă de ridiculizare a premierului și orice exprimare în spațiul public că nu se văd lucrurile chiar așa sunt imediat contracarate de către postacii de serviciu, care intră la intimidare, încât omul normal la cap preferă să nu se mai exprime, pentru a nu deveni ținta hărțuirii online.

Dar eu, subiectiv, în rândurile în care l-am văzut pe premier ieșind public, nu l-am văzut să arate ca o persoană care a pierdut controlul. Dimpotrivă. Atacat din toate părțile, a folosit intrumentele pe care le avea la îndemână. După multe cugetări ale miniștrilor USR-PLUS dacă să-și dea demisia sau nu, deși aveau o moțiune de cenzură îndreptată exact împotriva guvernului din care făceau parte, adică și împotriva lor, Cîțu le-a acceptat demisiile ”ca să nu-i pună în situația ridicolă de a vota împotriva lor”. Apoi a executat rapid secretarii de stat USR-PLUS, apoi prefecții și subprefecții, apoi tot ce mai ținea de USR-PLUS în structurile guvernamentale. În timp ce useriștii se văicăreau peste tot și amenințau în toate felurile, „demonul” Cîțu făcea curățenie cu precizie și fără milă în aparatul guvernamental. O serie de măsuri care erau năucitoare pentru noi, cei care nu ghiceam jocul politic. Păi, dacă tu nu ai nicio altă șansă de guvernare decât în parteneriat cu UDMR și USR-PLUS, îi aștepți pe copiii rebeli ai politicii să—și revină și să revină în guvern, cum naiba vrei să revină când îi execuți fără drept de apel pe toți veniți la guvernare sub flamura USR-PLUS ? Ce e asta?

De cealaltă parte, USR-PLUS se jeluia că tot ceea ce face e pentru că premierul nu i-a dat de ales. Oamenii din USR-PLUS au fost atât de disperați de situația în care i-a adus Cîțu încât s-au aruncat orbește în brațele AUR. Poate pe termen scurt nu se simte impactul acestei asocieri, însă pe termen lung o să-i coste politic. De ce? După aproape zece ani, PNL încă plătește pentru alianța nefirească cu PSD, în USL, ca percepție publică. Aurirea de moment a USR-PLUS devine o piatră de moară în viitorul politic al lui Barna and company. Extremismul prinde la o anumită parte a populației, însă marea masă de votanți se gândește de două ori când susține un partid politic. USR-PLUS o să aibă acest handicap: dacă pentru a-și salva pielea la guvernare (o miză mică pentru electorul simplu) au fost capabili să se lipească imediat de AUR, când vor fi dispute politice grave, determinante, ce rabat pot să facă liderii USR-PLUS ?

Au vrut un blitzkrieg?

Privind retrospectiv, acțiunile USR-PLUS par a fi un fel de ”război-fulger” împotriva premierului Florin Cîțu. Încă de la începutul verii se vehicula, pe la colțuri, din ambele partide, că după alegerile din toamnă pentru șefia PNL și USR-PLUS vor avea loc reașezări, renegocieri pentru guvernare. Dacian Cioloș a lăsat să se înțeleagă că se așteaptă la aceste negocieri după ce se așează lucrurile în partide. Cineva a grăbit însă lucrurile și i-a luat pe toți pe nepregătite. Sau nu. Oare a vrut echipa Barna un blitzkrieg împotriva premierului, astfel încât să justifice poziția de forță în partid și că e în stare să dărâme un premier? Credea că dacă acceptă mazilirea unui nou ministru, îi vor scădea șansele la alegerile interne? Rămâne o ciudățenie aruncatul cu capul înainte a useriștilor cu privire la moțiune. A fost varianta vehiculată din prima, adică ultima soluție a fost prezentată ca prima soluție. O greșeală politică gravă pentru un partid aflat la guvernare, mai ales că, așa pare acum, nu aveau de exemplu negociată o înțelegere pentru formarea unei majorități împotriva lui Cîțu. Putem presupune că s-au bazat pe antipatia față de premier a celor de la AUR și PSD. Cu AUR au rezolvat imediat, dar ca percepție la modul negativ. Cu PSD e altă poveste. Pentru PSD o criză guvernamentală care scade procentele electorale ale PNL și USR-PLUS e mană cerească, trebuie doar să asiste cum se hăcuiesc cei doi foști parteneri și cresc în intenția de vot. Și mai e un aspect de care Barna și echipa sa nu au ținut cont: PSD urăște mai mult decât orice tot ceea ce înseamnă USR-PLUS. Pesediștii, de la cel mai mic la cel mai mare, au avut de suferit ani de zile bătaia de joc a simpatizanților USR-PLUS,  care i-a catalogat fără nuanțare pe toți ca hoți, mincinoși, corupți. Nicio antipatie față de Florin Cîțu sau alt lider liberal sau UDMR nu poate întrece ura față de USR-PLUS pe care o resimt pesediștii. Dușmanul politic suprem al PSD-ului e unul singur: USR-PLUS și, în afară de amuzamentul provocat de Barna care-i invită alături de ei să-l dărâme pe Cîțu, probabil nu vor obține nimic de la PSD. Cu toată apropierea sau prietenia lui Ciolos cu Vasile Dîncu.

Au mai mizat, probabil, pe susținerea grupului Orban din Parlament, cei 40 de parlamentari loiali actualului lider PNL pe care i-au postat pe toate rețelele de socializare cei de la USR-PLUS să se vadă cine vrea să-l dea jos pe Cîțu. Nu știm dacă a avut loc o negociere între Barna și Ludovic Orban ca să fie dat jos Cîțu. Dacă au avut loc înțelegeri de acest fel, după cartoanele pe care numele lui Ludovic Orban și a celor 40 de parlamentari loiali erau trecute împotriva premierului liberal, probabil Orban s-a luat cu mâinile de cap și nu i-a venit să creadă cât de infantili politic sunt cei de la USR-PLUS. L-au pus, oricum, într-o poziție din care nu avea cum să iasă decât pro-Cîțu, pro-PNL. Iar pasul înapoi s-a văzut în ședința comună a celor două camere când trebuia citită moțiunea de cenzură și Ludovic Orban trebuia să conducă ședința –  nu s-a prezentat, ba mai mult, l-a delegat pe Florin Roman în locul lui.

Ludovic Orban, deși simte că jocurile interne sunt făcute și doar o minune îl mai poate propulsa la conducerea partidului, are calitatea de a vocifera când partidul se abate de la linie, dar nu acționează radical împotriva intereselor de partid. În perioada USL-ului, Ludovic Orban a fost vocal și acid cu privire la alianța cu PSD, a fost marginalizat, aruncat de către echipa Crin Antonescu, dar nu a renunțat, nu a plecat din PNL. A rămas în opoziția internă, chiar și când opoziția asta a fost formată doar din Ludovic Orban. Acum, în competiția cu Cîțu pentru președinția partidului, se luptă, folosește toate resursele de care dispune ca să câștige. Însă exact ceea ce este o calitate a sa, loialitatea față de propriul partid, îl dezavantajează acum și nu-l lasă nici să-și dea jos propriul premier liberal, cum a făcut Dragnea cu ai săi premieri, și nici să vulnerabilizeze iremediabil PNL-ul prin pierderea guvernării. O chestiune pe care cei de la USR-PLUS n-o înțeleg, pentru că n-au experiență politică și nici nu cunosc arta negocierii politice.

Poate dacă USR-PLUS reușea să coaguleze rapid o opoziție la premierul Cîțu, ar fi fost altceva. Însă, au ratat momentul. Iar în politică contează foarte mult sincronizarea acțiunilor. Acum au o grămadă de oameni importanți care au intrat pe lista șomerilor și, dacă presiunea din partea lor încă nu se simte, se va simți când li se golesc cardurile. Atunci o să se gândească cei afectați de zbenguiala lui Dan Barna la guvernare că, dacă liderul lor e sigur de postul din Parlament, deci are veniturile asigurate, pentru ei jocul acesta de-a moțiunea înseamnă chirii, rate neplătite și cariere abandonate pentru partid.

Renegocierea de toamnă

Dacă ne uităm pe diagonala acțiunilor lui Florin Cîțu, am putea spune că cei de la USR-PLUS au fost atrași într-un joc pe care nu l-au cunoscut și care l-a avantajat din start pe premier. Deși nu pare, e adevărat. După negocierile cu privire la formarea coaliției de guvernare, lăsate pe mâna lui Ludovic Orban, acesta a cedat mai mult decât puteau duce liberalii. Exact asta i s-a reproșat peste tot și, probabil, de aceea a și pierdut susținerea pentru șefia partidului. Liberalii, și cei vechi, și cei noi, sunt învățați să obțină maximum de avantaje din negocieri, iar Orban a decăzut ca lider când a cedat în fața USR-PLUS. Cîțu a marcat și cu demiterea vedetei politice Vlad Voiculescu, dar și acum, cu demiterea lui Stelian Ion. Și faptul că a curătat tot aparatul guvernamental de useriști, rapid, fără discuții, pregătește negocierile de după alegeri de pe alte poziții. Intenția de a negocia cu USR-PLUS reluarea guvernării comune o spun liderii PNL de la începutul crizei. Abia acum se nuanțează și modalitatea de acceptare a reprimirii USR-PLUS la guvernare: mai puține ministere, mai puține posturi în aparatul guvernamental.

USR-PLUS a mizat greșit și a calculat greșit toată joaca asta. Poate să stea în opoziție, după alegerile interne, dar asta l-ar transforma din nou în partid de nișă care se bate pe același palier cu AUR. Sau se întoarce la masa negocierilor cu PNL și UDMR. Ați observat atitudinea UDMR-ului când e vorba de USR-PLUS? E cam aceeași cu reacția PSD. Iar liberalii au acum argumente fără număr să-i țină în frâu pe useriști: moțiunea de cenzură împotriva propriului guvern, asocierea cu AUR și cerșirea sprijinului de la PSD. Din păcate, grupul guvernamental nu are niciun motiv de încredere în USR-PLUS, iar reluarea coabitării la guvernare se va face, probabil, pe coordonate care să nu le mai permită clătinarea stabilității guvernului. Pentru că, așa cum spunea cineva, USR-PLUS și-a scuipat singurul prieten politic de pe scena românească – PNL.

5 COMENTARII

  1. Excelent articol, vedem cum leprele de la guvernare se luptă pt ciolan în timp ce prețurile au explodat, românul așteaptă cu teamă facturile, pt la iarnă nu sunt asigurate rezervele de gaze.

LĂSAȚI UN MESAJ

NOTA: sunt interzise injuriile, incitarile la ura ori violenta, cuvintele obscene si atacul la persoana.

Publicatia „Graiul Salajului” nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revenind integral autorului comentariului.

Orice persoana care se considera prejudiciata de continutul unui comentariu, are posibilitatea sa solicite stergerea comentariului respectiv, in baza unei cereri in acest sens, transmise pe adresa de email a redactiei, graiulsj@unisys.ro.

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.