octombrie 5, 2022

Pescuirea minunata (Luca 5,1-11)

Binecuvantata dimineata s-a trait pe Lacul Ghenizaretului, cand s-a urcat Iisus in corabia lui Simon-care, manand mai in adanc, a prins multime mare de pesti, incat „li se rupeau mrejele”. A fost lucru neobisnuit, ca dupa o noapte de incapatanata zgarcenie, marea sa-si deschida sanurile cu atata belsug. Intelegem uimirea lui Petru si a celorlalti pescari, dar poate ca nu intelegem de ce a rostit Petru acele cuvinte:” Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos”(Luca 5,8). Ne asteptam ca Petru sa se apropie de Iisus si sa zica:” Doamne, cu ce putem sa-ti multumim pentru acest dar? Ramai cu noi, ca sa-ti daruim si noi tot ce avem mai de pret”. Dar nu. El zice dimpotriva: „Iesi de la mine, du-te.” Ciudata recunostinta! Dar, prin aceste cuvinte neasteptate, Petru aduce adevarata inchinare, adevaratul omagiu lui Iisus. Vazand minunata pescuire, Petru simte ca in Domnul Iisus e o putere dumnezeiasca, si cutremurat, zguduit, isi da seama ca el, Petru, fata de Iisus, este „om pacatos”, ca el este nevrednic ca Iisus sa stea in corabia lui, sa fie oaspetele sau. Acesta este intelesul cuvantului lui Petru, ca el comparandu-se cu Iisus, in fata puterii si sfinteniei dumnezeiesti se descopera pe sine, ca pacatos si nevrednic, aducand astfel cinstirea cuvenita lui Iisus. Nu trebuie sa pierdem din vedere si un alt aspect foarte graitor pentru oamenii de astazi. Cei patru pescari n-au pierdut ca si-au intrerupt lucrul si L-au ascultat pe Iisus invatand „ cuvantul lui Dumnezeu”. Foarte multi oameni spun astazi ca sunt prea ocupati ca sa mai aiba timp si de Dumnezeu, de cuvantul si de slujirea lui. Ce adanca decadere se poate vedea chiar si numai din faptul ca atat de multi dintre”crestinii” nostri nu mai au Duminici si Sarbatori; nu mai au de fapt, timp pentru Dumnezeu! Evanghelia acestei zile ne arata cum are grija Dumnezeu ca nimeni din cei ce-I slujesc Lui sa nu duca lipsa nici de cele pamantesti. Dimpotriva, acolo unde lipseste ascultarea de El si binecuvantarea Sa, nu poate sa fie belsug si multumire. E destul sa ne uitam in jurul nostru, ca sa ne dam seama cat de adevarat este acest cuvant. Vom vedea ca cei mai nemultumiti de starea lor, cei ce se plang cel mai tare de lipsuri si saracie, sunt tocmai cei ce nu mai au Duminici si Sarbatori, cei ce nu mai simt nici o atractie pentru cele duhovnicesti, cei care nu au alta preocupare decat bunastarea lor materiala. si, dimpotriva, cei care au cel mai mult timp pentru Domnul sunt plini de multumire si bucurie. Cantarea bisericeasca zice ca: „De n-ar zidi Domnul casa bunatatilor, in zadar ne-am osteni”, iar Domnul ne-a incredintat ca „Cel ce nu aduna cu Mine, risipeste”(Matei 12,30). Sa luam aminte!

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată.