Pasărea Phoenix și Nemurirea

Christos a înviat, dragi cititori!

O legendă povestește că atunci când pasărea fabuloasă Phoenix simți cum se apropie sfârșitul, își construi un cuib pe cel mai înalt palmier, din crenguțe frumos mirositoare. Însă înainte de moarte se lăsă aprinsă de razele fierbinți ale soarelui, apoi arse în totalitate. Din cenușa sa luă ființă un pui de Phoenix care, după ani de zile, urmă același proces.

În credința creștină, această pasăre miraculoasă este asociată cu renașterea sufletească, cu triumful binelui asupra răului, cu speranța și cu eternitatea.

Dragilor, cum încorporăm noi sensul Învierii lui Iisus Christos în viața noastră de zi cu zi? Ne-a schimbat cu ceva acest fapt? Învierea Mântuitorului trebuie să impulsioneze și învierea noastră personală, singura experiență care restaurează și naște lumini. Învierea lui Christos este un catalizator al tuturor învierilor, un cuprins al tuturor morților și înnoirilor, o rază continuă de lumină.

Să reflectăm: cum am purtat mrejele greutăților înainte de Înviere și cum le purtăm după? Ne simțim inimile reclădite pe speranță? Simțim că am dat de gustul proaspăt al unui nou început?

Trecerea lui Christos prin Umanitate a lăsat în urmă o mulțime de mărturii care trebuie adunate și interogate pe îndelete; ele sunt la îndemâna noastră, trebuie doar să ne dăm osteneala să le culegem.

Afară din timp și din spațiu, Mântuitorul rămâne într-o continuă stare de ofrandă, pe altarele bisericilor, până la sfârșitul veacurilor. Depinde de noi dacă vom ști să ”coborâm” în acest crater larg deschis, spre a cere și a primi Nemurirea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *