noiembrie 26, 2022

Ziua bună, dragi cititori!

Odată, într-un mic oraș, la fel ca atâtea altele, au început să se petreacă lucruri neobișnuite.

Copiii uitau să-și facă datoriile, cei mari uitau să-și scoată pantofii înainte de a merge la culcare, nimeni nu mai saluta.

Ușile bisericii rămâneau închise. Clopotele nu mai sunau.

Într-o luni dimineața, profesorul i-a intrebat pe elevi:

  • De ce nu ați venit ieri la școală?
  • Dar ieri era duminică! au răspuns elevii. Duminica nu se vine la școală.
  • De ce? a întrebat profesorul.

Elevii nu au știut să răspundă. Se apropia Crăciunul.

  • De ce dau această muzică minunată?
  • De ce în brad sunt lumânări?

Nimeni nu știa.

Doi prieteni s-au certat: s-au insultat, până au răgușit.

  • Acum nu mai am nici un prieten, gândea trist unul dintre ei a doua zi.

Și nu știa ce să facă.

Micul oraș devenea tot mai cenușiu și melancolic. Lumea devenea în fiecare zi tot mai dezbinată și individualistă.

  • Am impresia că am uitat ceva, repetau toți.

Într-o zi, suflă un vânt puternic printre acoperișuri, așa de puternic, încât a mișcat clopotele bisericii. Deodată, oamenii s-au oprit și au privit în sus. Un om a exclamat pentru toți:

  • Iată ce am uitat: pe Dumnezeu!

Dragilor, această scurtă și aparent banală alegorie este încărcată de sensuri și expresivitate. Ea urzește chipul unei lumi în care mulți dintre noi ne aflăm: o lume automatizată care repetă neîncetat clișee fără conținut.

O generație nouă constrânge la un tempo nou. Această generație trăiește tentația unei vârste orgolioase care crede că lumea nu a fost întocmită dupa o ordine universală, sănătoasă și trainică.

Aceste libertăți și precupețiri ne fac să ne cultivăm frenetic toate impulsurile firii noastre căzute. Ideologii bolnave schițează noi sisteme de valori fără noimă și finalitate, sau ilustrează catastrofe care nu sunt în măsură să ofere lumină.

Dacă există speranță în această lume, este numai pentru că răsună încă numele lui Dumnezeu. Este singurul nume care dă continuitate și sens.

Va invit la o reflecție!

(Brunno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *