O soseta gaurita si o carte ingalbenita

Vrem nu vrem, primavara si-a intrat in drepturi. Si cum fiecare gospodar traieste cu senzatia ca purcede la un nou ciclu, incepe sa-si faca curatenie. Uneori si in suflet si in gospodarie, alteori numai intr-un anumit sector. Cert este ca curatenia, si in special cea de primavara, este asociata de cele mai multe ori cu veselia. Se spune ca harnicele gospodine fredoneaza un cantec atunci cand spala vasele sau dau cu carpa de o suta de ori cand sterg praful de pe etajera. Sa nu mai vorbim de fetiscanele ce lustruiesc ochiul de geam de dragul de a trage cu ochiul la trecatori. Cam tot ceea ce este legat de curatenia de primavara, de obiectele inutile, nefunctionale, se inscrie intr-un fel de cor sprintar al voiosiei. Merita, credeti-ma, felicitate doamnele din casa ce isi iau cu usurinta inima in dinti si se debaraseaza de tot ceea ce stanjeneste prin interior. Sincer sa fiu, pe nevasta-mea nu o pot invata sa faca acest lucru. Ce-i aia, sa pastrezi tot felul de posete sentimentale, de bluze scamosate, de sosete destramate, de stop_coloanasandale ale nepotilor care acuma sunt mai inalti decat bunicii?. La deseuri cu ele! Unii de la tara spun ca esti cotat cu atat mai „domn” cu cat arunci mai multe la gunoi si cumperi altele noi. Insa ceea ce n-am inteles niciodata este curatenia ca obicei de a arunca reviste de cultura perene si carti. Va spun sincer, am vazut volume stivuite langa un container. Oare cum si le-o fi selectat gazda casei, le-o fi cumparat candva pe crite-rii de decor. Dupa ce considerente o carte ajunge demna de a fi aruncata. Daca nici cartile nu pot fi pastrate, asa macar ca valori sentimentale, atunci chiar imi vine sa cred ca e mai dulce viata in mizerie decat intr-o curatenie dezolanta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *