Neagoe Basarab, omul epocii sale

0
65

Ziua bună, dragi cititori!

Astăzi aș vrea să vă împărtășesc câteva cuvinte despre viața și trăirile lui Neagoe Basarab, domnitor al Țării Românești între anii 1512 și 1521. El este sărbătorit în biserica ortodoxă la data de 26 septembrie. Neagoe Basarab ocupă un loc însemnat în patrimoniul personalităților istorice și spirituale ale poporului român.

Tânărul Neagoe a fost crescut și educat în casa marelui boier Pârvu Craiovescu, unde a primit o educație temeinică și a avut profesori renumiți printre care și ieromonahul Macarie. Avea 31 de ani când a ocupat tronul Basarabilor, însușindu-și titulatura domnească de ”voievod și domn”.

Crescând după morala și principiile creștine, Neagoe s-a dedicat sufletește zidirii unor frumoase biserici și a facut îmbunătățiri și adăugiri la mănăstirile din țară cât și la cele de la muntele Athos. Spiritul creștinesc s-a reflectat și în politica pe care o ducea, stratagema sa fiind una de echilibru, de prietenie și pace. El a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria și a căutat să contrabalanseze suzeranitatea turcească prin legături diplomatice cu puterile creștine.

Neagoe a încercat să stabileasca relații diplomatice cu Veneția și Roma și să medieze conflictul dintre credincioșii ortodocși și catolici. El a continuat viziunea și opiniile politice ale lui Stefan cel Mare și a încercat să devină parte a unei coaliții a statelor răsăritene împotriva Imperiului Otoman. Neagoe s-a preocupat totodată să dezvolte economia, comerțul, să reorganizeze armata și să sprijine cultura. În timpul domniei sale s-a ajuns la o substanțială creștere demografica, a veniturilor și la ridicarea nivelurilor de trai.

Dragostea pentru Hristos și pentru învățătura creștină se reflectă într-una dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii sud-est europene, ”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”. Prin condeiul său, Neagoe așterne pe hârtie atât pentru fiul său cât și pentru posteritate, nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci, în primul rând, principii de îmbunătățire spirituală, care oferă celor ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori, cele duhovnicești.

Parcurgând aceste învățături, descoperim în ele un duios cântec de recunoștință adus lui Dumnezeu. Îndemnuri încărcate de dragoste, simplitate și profundă smerenie, toate trimit la frumusețea vieții de credință și la importanța prețuirii vieții cerești. Neagoe vorbește despre importanța folosirii tainelor lăsate de Hristos bisercii și îndeamnă la aplicarea învățăturilor biblice în viața de zi cu zi.

Din învățăturile sale, care sunt conforme cu viața pe care a trăit-o, se întrevede atât de frumos că în toată existența lui, Neagoe a căutat întotdeauna o mare conformare cu evanghelia, cu poruncile lui Dumnezeu, având conștiința că fără de acestea viața este sortită eșecului și înfrângerii.

Neagoe Basarab, cel care a fost supranumit ”Marc Aureliu al Țării Românești, principe, artist și filosof”, ”domn cu apucături împărățești”, sau ”unul dintre cei mai culți domni ai noștri din vechime”, a încetat din această viață dupa o lungă suferință, la data de 15 septembrie 1521, fiind canonizat la 9 iulie 2008.

Neagoe merită să-și câștige un loc viu în conștiința noastră. El s-a străduit prin viața și scrierile sale să transmită mai departe familiei și lumii un model de trăire drept și profund, care a fost o bogăție pentru țară și popor. Reușita domniei sale se datorează fără îndoială principiilor creștinești după care și-a guvernat existența.

Dragi cititori, să învățăm să ne prețuim mai mult trecutul, istoria, credința lăsată moștenire, să învățăm mai mult din viața acestor oameni drepți care au fost un omagiu adus epocii în care au trăit. Să conservăm ceea ce a fost bun în istorie și să-l adaptăm lumii noastre. De ce lăsăm progresul să ne elibereze de tot ceea ce este clasic, tradiție, credință? Toate acestea au fost probate și verificate în timp și s-au dovedit a fi esențiale și valoroase.

Să facem o pledoarie pentru adevarătele modele și idealuri pe care trebuie să le avem ca repere în viață. Să facem o pledoarie pentru cultivarea virtuților creștinești…își mai găsesc ele locul pe undeva, stinghere, în lumea modernă? Dacă nu le găsim ca repere în familia noastră, care este nucleul întregii societăți, cu siguranță nu le vom găsi nici la ”scaunele de domnie”. Să clădim pe aceste fundamente, așa cum a făcut Neagoe Basarab…

Toate cele bune!

LĂSAȚI UN MESAJ

NOTA: sunt interzise injuriile, incitarile la ura ori violenta, cuvintele obscene si atacul la persoana.

Publicatia „Graiul Salajului” nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revenind integral autorului comentariului.

Orice persoana care se considera prejudiciata de continutul unui comentariu, are posibilitatea sa solicite stergerea comentariului respectiv, in baza unei cereri in acest sens, transmise pe adresa de email a redactiei, graiulsj@unisys.ro.

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.