In ciuda a tot ce trambiţează guvernul Boc, (şi trambiţează nu glumă), criza n-are de gand să ne lase prea repede in pace. Scumpirile se ţin lanţ, nivelul de trai o duce la fel de bine ca un bolnav de cancer aflat in ultima fază a bolii şi „tratat” intr-un spital din Romania, alimentele de bază devin mai degrabă asemănătoare unui lux decat unor componente absolut normale ale vieţii de zi cu zi, muncitorii se „metamorfozează” tot mai des in şomeri (deşi pe hartie zice-se că şomajul scade), romanii se impuţinează din tot mai multe motive, nu doar din cauza mortalităţii crescande, iar parveniţii care s-au cocoţat in fotoliile inconjurate de aerul imbacsit al puterii se uită tot mai scarbiţi la oamenii de rand care mai au tupeul să ceară a li se permite să trăiască şi ei normal. Din pricina acestei scarbe tot mai accentuate, guvernanţii ne recomandă să strangem cureaua cu incă şi incă o gaură, să cumpărăm mai puţine „produse de lux” şi să chivernisim şi mai atenţi banii pe care nu prea-i avem. Dar care or fi oare aceste mărfuri de lux? Păi, dacă ne luăm după sondajele cu care ne bombardează mass-media, „luxurile” pe care şi le permit din ce in ce mai rar romanii nu sunt vreo marcă de trabucuri cubaneze, o poşetă din piele de şarpe, ori o blană de chinchila, ci mult mai prozaicele produse de ingrijire personală, adică un săpun, un deodorant, un şampon sau chiar o pastă de dinţi. Nici băuturile răcoritoare, fie ele naturale sau carbogazoase, nu mai sunt o atracţie pentru romani. Vanzările s-au dus la vale. Iar scarbiţii care ne conduc, pentru că am făcut tampenia de a-i fi ales, ne repetă mai abitir să strangem cureaua şi să scraşnim stoici din dinţi.

Post Views: 73