Naufragiați

0
98

După o groaznică furtună, un sărman naufragiat a ajuns pe plaja unei insule pustii, prins de o mică rămășiță a bărcii cu care călătorea. Omul a început să se roage, cerându-i lui Dumnezeu din toate puterile să-l salveze, dar răspunsul întârzia să apară. După câteva zile s-a organizat, și-a făcut câteva unelte pentru a vâna și cultiva, a reușit să-și aprindă focul și și-a făcut un adăpost împotriva furtunilor.

Au trecut câteva luni, sărmanul om continua rugăciunea, dar nici o navă nu apărea la orizont. Într-o zi, o adiere a brizei asupra focului a îndreptat flăcările și într-o clipă totul s-a aprins, transformând tot adapostul într-o grămadă de cenușă. Naufragiatul se aruncă la pământ și plânse:

  • De ce Doamne, de ce și asta?

După câteva ore, un vas mare s-a apropiat de insulă și câțiva oameni au venit să-l ia cu o șalupă

  • Dar cum ați reușit să aflați că eram aici? A întrebat naufragiatul, oarecum neîncrezător.
  • Am văzut semnalele de fum, i-au răspuns.

Dificultățile tale de astăzi sunt semnalul de fum pentru darul viitor. Dumnezeu îți va ieși în ajutor.

Care este calea cea mai scurtă pentru a-L întâlni pe Dumnezeu? ”A trăi pe un scaun cu rotile”, a răspuns un om fără picioare.

Bruno Ferrero, (365 de povestioare pentru suflet)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Nota
Sunt interzise injuriile, incitările la ură sau violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația Graiul Sălajului nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea de a solicita ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, trimise pe adresa de e-mail a redacției, graiulsj@unisys.ro.