decembrie 6, 2022

Dragi citori, răsfoind virtual printre recenzii de cărți bune și expresive, am cunoscut o carte scrisă ca o rugă, ca un suspin și o chemare personală care ne privește pe fiecare dintre noi.

Minima moralia este o scriere vie, în care autorul Andrei Pleșu își propune să trezească în noi setea după căutarea ordinii morale. Dintr-o nevoie stringentă de orientare, în contextul frământărilor și perplexităților cotidiene, el pornește la drum în speranța găsirii rânduielii etice absolute.

Scriitorul constată cum o mare parte din oameni consideră că recuperarea ordinii etice este iluzorie și zadarnică. Ei își anesteziază conștiința și se afiliază cu ușurință la standardele lumii. În vacarmul zilnic de diversități și relativisme, dezordinea morală devine firească, comună și normală.

Ajungem astfel să ne simțim moralmente în ordine și să credem că deținem capacitatea de a distinge dintre bine și rău, dintre viciu și virtute, dintre dreptate și nedreptate. ”Începem să vedem deosebiri, acolo unde esențiale sunt asemănările și să vedem continuități, acolo unde estențiale sunt discontinuitățile, rupturile.”

Neavând un model de moralitate, oamenii au ajuns să dețină propria autoritate morală, și, dintr-o mărginire spirituală, mulți ajung să abuzeze de această autoritate, lansând astfel începutul unei acute abateri etice.

Andrei Pleșu ne împărtășește cu convingere că putem trăi eticul doar dacă ”imităm conduita- acceptată ca regulă- a unei Ființe etice. Nu putem acționa cu justețe morală decât contemplând justețea morală a unei Făpturi. Litera legii nu e valabilă decât dacă e ”carnea” unei făpturi plenare.”

”Creștinismul a înlocuit porunca prin pildă și eficacitatea legii prin patosul unui model personal. Hristos este ”întruchiparea concretă a regulii”, modelul și exemplul plenar. El a vorbit dramei individuale și nu unei umanități abstracte, impersonale. Morala sistematică a filosofilor nu-și poate asuma rigoarea moralei lui Hristos.”

Aud adesea cum oamenii se plâng de răutatea ascensională a lumii… Vrem ca omenirea să fie umană? Dar dacă nu există un model de umanitate, cum vor fi modelați oamenii? Și cum putem ști că suntem dezorientați dacă ne lipsește reperul orientativ? Cum vom supraviețui situațiilor limită fără o instanță superioară care să ne ghideze?

Avem nevoie de o ordine supremă, universală, pentru înțelegerea adecvată a legii morale. Avem nevoie de o instanță morală, de un etalon viu și nu de formule mecanice, inginerești și sterile. Noi, oamenii, nu suntem în stare să ne construim propriul cod moral așa cum ne alegem o croială după plac. Fără participarea riguroasă a conștiinței noastre, fără o experiență veritabilă a adevărului, toate sistemele morale vor eșua la un moment dat, neaflând nimic despre ordinea universală.

Dragilor, chiar dacă ne străduim să fim oameni buni, dacă nu avem adânc înrădăcinat în inimă alcătuirea noastră originară, ne scapă esențialul. Fără această conștiință, codurile morale rămân abstracte, legea rămâne fără vigoare, convingerea fără substanță, didactica fără expresivitate și binele fără strălucire.

”Dacă ordinea morală ar fi bine constituită, libertatea ar fi posibilă, pentru că ordinea reală cadastrează tot, echilibrează tot. Dacă ordinea morală e precară, ea riscă să devină dictatorială.”

”Libertatea de a trăi ca și când ordinea nu ar exista, nu e nimănui dată. Libertatea de a inventa orice ordine sau de a trăi indiferent de ordine este disctructivă.”

Omenirea trece printr-o cronică carență de absolut, iar etica este ”efortul de a regăsi vigoarea legii în numele căreia se poate trăi cu demnitate.”

În cotidianul cel mai neîndurător, într-o lume care se complace în a rămâne ”bătrână și profană”, avem nevoie urgentă de orientare! Epoca nouă la temeliile căreia suferim, nu poate fi restaurată decât printr-o restabilire a ordinii morale. Lumea de astăzi și-a pierdut simțul moral, și, odată cu el, strălucirea și noblețea.

”Cerul se lasă tot mai jos….cerul cel mai înalt pare a fi cultura…dar sunt alte ceruri deasupra ei, numai că nu le percepem…”

Dragi cititori, va invit să parcurgeți această carte! O carte bună este sărbătoare pentru minte și inimă, educație pentru cuget și lumină pentru cele mai obscure unghere lăuntrice!

Vă invit să căutați cerurile de deasupra….

(Andrei Pleșu, Minima Moralia)

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *