Ziua bună, dragi cititori!
Un scriitor, care a dorit să rămână anonim, oferă aceste sfaturi: ”Numără florile din grădina ta, niciodată frunzele ce cad. Numără orele zilei tale, uită de nori. Numără stelele nopților tale, nu umbrele tale. Numără zâmbetele vieții tale, nu lacrimile. La fiecare aniversare, calculează-ți vârsta cu bucurie după numărul prietenilor, nu după cel al anilor”.
Dragilor, este optimist cel care reușește să urmeze aceste sugestii: nu este vorba despre o persoană naivă, ci despre una care se lasă contagiată de bine, care este un punct-lumină pentru cine-i stă alături.
Optimismul autentic este un drum care cere caligrafia interioară, atât a minții, cât și a inimii, adică eradicarea a tot ceea ce inflamează sau face să se cadă în nemulțumiri și critici.
Un pesimist vede dificultăți în orice oportunitate, în timp ce un optimist vede oportunitatea în orice dificultate, spunea Winston Churchill.
Scriitorul spaniol Rene Juan Trossero spunea că, într-un anumit sens, ”zilele sunt mereu rele” și într-un alt sens, ”toate zilele sunt bune”. Da! ”Toate zilele sunt bune” dacă învățăm să le trăim într-un mod pozitiv, pentru a crește tot mai mult lăuntric, chiar dacă sunt rele.
Dacă în zilele rele reușim să fim neschimbați și să ne intensificăm dialogul cu familia, dacă putem conta pe un prieten de încredere cu care să ne împărtășim momentele urâte, dacă creștem în curaj, iubire și speranță, dacă reușim să pătrundem până la capăt în realitatea noastră interioară, dacă învățăm să valorizăm ceea ce suntem dincolo de ceea ce posedăm și dacă suntem capabili să replicăm la provocare răspunzând la întrebările asupra semnificației vieții noastre… atunci, bine să fie primite zilele rele!
Am avut șansa în viață să întâlnesc oameni care trăiau în condiții precare, la limita subzistenței, dar care prețuiau și puținul pe care îl aveau și purtau pe chipurile lor lumină și speranță. Am cunoscut persoane grav bolnave, pe patul de suferință, dar care aveau puterea să surâdă și să mulțumească pentru tot. M-am intersectat cu oameni care, printr-un extraordinar har, puteau să vadă frumusețea de sub ruine. Acestea sunt adevăratele miracole ale acestei vieți, un optimism supranatural ce-și extrage seva dintr-o credință vie în Dumnezeu.
Dacă ne încredințăm Dumnezeului bucuriei, depășim tensiunea și dezolarea, reușim să ne minunăm de lucrurile mici și aparent banale, simțim pasiunea în a face binele, căutăm ceea ce este posibil și regăsim frumusețea darului de a trăi.
Atunci când perspectivele par întunecate, să ne păstrăm speranța! Dacă avem un scop suprem, avem un deșteptător incredibil de bun!
Oameni buni, să nu permitem ca nimic să ne umple de tristețe și pesimism, într-atât încât să uităm de Christos înviat.
Toate cele bune!