“Raiul pe pamant”, spun cei care viziteaza Manastirea Bic, despre care multi salajeni nu stiu mai nimic, iar altii se fac ca nu stiu
Complexul monahal Bic, din apropierea orasului Simleu Silvaniei, este o adevarata oaza de cultura si invatatura crestina. Pana in urma cu 15 ani aici era un camp pigmentat din loc in loc cu vajnici stejari, de aceea si numele de “Poiana stejarilor”. Acum arata ca un colt de rai, asa cum apreciau zilele trecute oaspetii vizitatori veniti de prin partile Olteniei si ale Dobrogei, care, cu uimire, exclamau la intalnirea cu Maica Marina, stareta Manastirii: “Vai maicuta, aici este Raiul pe Pamant. Cum si cand puteti sa intretineti o astfel de frumusete?” Aprecieri asemanatoare se primesc zilnic de la zecile si sutele de vizitatori veniti din toate colturile Romaniei, dar si din strainatate. De altfel, se vorbeste despre Manastirea Bic mai mult in strainatate (SUA, Canada, Franta etc.) si in marile orase ale tarii: Constanta, Iasi, Craiova, Calarasi, Bucuresti – decat in Salaj.
Manastirea Bic s-a deschis la 29 august 1994, de sarbatoarea “Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul”, al carui hram il si are, in cadrul Sfintei Liturghii arhieresti, oficiata de episcopul timpului, PS Sa Ioan Mihaltan, inconjurat de un mare Sobor de preoti si foarte multi credinciosi veniti sa asiste la un caz rarisim pentru Salaj. In acel cadru a fost instalata si stareta Marina Maria Lupan, care si acum se ocupa de destinele manastirii. In aceasta perioada de 15 ani, la Bic s-a durat noua biserica din piatra, complexul monahal cu locuri de cazare si cantina, imprejmuirea cu gard din zid, s-a deschis o scoala din cadrul serviciului social “Sfantul Pantelimon”, unde sunt cuprinsi atat copii prescolari, cat si elevi in ciclul primar, dar si un camin de batrani cu 40 de locuri.
Din pacate, nici lucrurile sfinte nu sunt scutite de probleme. Probabil si din cauza greutatilor economico-financiare cu care se confrunta societatea romaneasca, agentii economici si multe alte institutii au diminuat dramatic si sponsorizarile si ajutoarele financiare.
Dintre alte probleme mari cu care se confrunta Manastirea Bic, noi amintim doar cateva, telegrafic, si care ar trebui sa stea in atentia Consiliului Judetean, Primariei Simleu si a altor institutii. Apa: cum in zona este o mare lipsa de apa, sunt perioade cand trebuie adusa cu cisternele. In perioade de seceta din lunile aprilie – mai – iunie a.c., a trebuit sa se faca apeluri repetate pentru ajutor, dar parca se batea toaca la urechea surdului; Lemnele! Cu toate ca padurea “cade” pe manastire, iar la poiana i se spune a stejarilor, aprovizionarea cu lemne este o mare problema. Cei care fac legea cu lemnele de foc din zona, prea putin au in vedere ca in Complexul Manastirea Bic sunt multe persoane care rabda de frig sau ca nu pot sa faca o baie calda: complexul de cazare al maicilor si a celorlalte persoane care deservesc complexul, scoala si aseza-mantului social unde sunt 40 de oameni batrani si bolnavi. Datoriile. Ceea ce s-a realizat in complex a necesitat mari eforturi atat financiare, cat si fizice si materiale. Daca inainte manastirile se faceau din punga de galbeni a domnitorilor, “azi trebuie sa se umble din casa in casa” pentru a se aduna bani. Cu toate eforturile, manastirea inca are mari datorii catre diferiti prestatori de servicii.
Singura monografie a fost realizata de un vizitator bistritean
Problema pentru care ar trebui sa roseasca obrazul salajenilor este insa SLABA POPULARIZARE a acestui asezamant. Singura “monografie” a manastirii Bic a fost realizata, benevol, de un bistritean care a trecut intamplator prin zona. Noi ne batem cu pumnul in piept “ca dezvoltam turismul, ca avem obiective turistice, dar nu se face aproape nimic pentru a le scoate in lume. Culmea este ca unii chiar iau “caciuli” de bani pentru a promova proiecte turistice. Pe langa vestigiile istorice pe care le avem, pe langa unele zone cu adevarat mirifice (ex.: Stanii Clitului, Gradina Zmeilor, etc.), nu trebuiesc omise din atentie nici asezamintele religioase (in acest caz Complexul Manastirea Bic, Manastirea Stramba si, peste putin timp, Manastirea Voievodeni). Sunt marturii ale credintei neamului, care, toate la un loc, pot, cu adevarat, sa arate lumii ca Romania poate fi si ca este o tara europeana.