Facem ce facem si, cand e vorba de vreun „podium” cu bile negre, Romania e prezenta. Nu rateaza primele locuri nici s-o… bati. Dar, mai grav, o tine-asa, intr-o veselie paguboasa. N-aude, nu vede, nu invata din greseli. Suntem printre primii la coruptie. Nu ne intrec prea multi nici cand e vorba de stufosenia aparatului de stat, regasita intr-o birocratie tot mai infloritoare si cu cheltuieli pe masura! Printre premianti suntem si cand e vorba de cele mai mici salarii, dar cu viata cea mai scumpa. Recent, un raport realizat la nivel european plaseaza Romania pe locul cinci in privinta ponderii economiei subterane in Produsul Intern Brut, in timp ce, in 2008, anul la care se refera raportul, cifra medie reprezentand economia subterana din PIB-ul european, a fost de 16%.
Amploarea fenomenului n-a fost un secret nici pentru guvernele anterioare si nu este nici pentru actualul guvern. Masurile pentru scoaterea la suprafata a economiei negre sau gri au fost si sunt cvasi-inexistente.
Raportul citat nominalizeaza sectoarele cele mai afectate: productie, constructii, comert, transporturi, comunicatpii, agricultura, hoteluri, restaurante. Adica, aproape toate. Unde si cum se ascunde o treime din economie? De regula, in salariile platite, in cea mai mare parte, pe langa statele de plata.
Raportul evidentiaza si cauzele: nivelul ridicat al contributiilor platite de angajatori si angajati, instabilitatea legislativa, saracia, salariile mici s.a. Cat influenteaza criza economia subterana, este greu de estimat. Dar este sigur ca nici guvernul si nici fiscul nu-si propun sa-i deranjeze prea mult pe cei care, in plina criza, daca nu toarna, macar mai picura in sacul comun al bugetului. Si-apoi, lupta cu evaziunea e complicata si chiar nepopulara. E mai „productiv” sa cresti si iar sa cresti contributiile si sa le incasezi de la cei care binevoiesc sa respecte legea.