La Nușfalău, mănăstirea medievală paulină nu mai este doar o legendă

0
909

O mănăstire veche de peste 600 de ani care ar fi existat în hotarul satului Nușfalău a fost motivul pentru care atât Primăria comunei Nușfalău, cât și arheologii de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău au pornit proiectul de identificare a locului și de cercetare arheologică.

O mănăstire paulină care era ruină încă de la preluarea sa de către familia Bathory

Cercetătorii au mers pe firul surselor istorice, care spuneau că acolo, în hotarul satului Nușfalău, exista o mănăstire care aparținea Ordinului Paulin. Documentele arătau că Mănăstirea paulină din Nușfalău ar fi fost întemeiată înainte de anul 1413, iar în 1563, când ajunge în posesia familiei Bathory, era deja ruină.

Autoritățile locale au apelat la specialiștii Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău pentru a identifica locul vechii mănăstiri și pentru a face un prim diagnostic în teren. La finalul primelor cercetări, viceprimarul comunei Nușfalău, Forizs Laszlo, împreună cu arheologii care au făcut săpăturile, Dan Băcueț-Crișan și Timea Keresztes, au susținut o conferință de presă în cadrul căreia au prezentat stadiul cercetărilor.

Săpăturile de la Nușfalău aduc un plus de informație, mai ales că este vorba despre un sit care nu a fost cercetat până acum.

”Cunoaștem doar anumite surse documentare care vorbesc despre acest monument. Important și interesant este că în momentul în care s-a pornit această cercetare, pe lângă faptul că s-a făcut documentarea privind sursele istorice vizavi de existența acestui monument care din păcate astăzi nu mai este vizibil la suprafață, au rămas doar elementele subterane, adică fundațiile acestor construcții despre care nu știam foarte multe lucruri. La ora asta avem o bază de date care este colectată în urma acestei săpături. Sigur că, în funcție de extinderea cercetărilor, vom putea furniza mai multe date și anii următori. Pe lângă partea de documentare istorică, cea arheologică, de teren, este importantă pentru că aici s-a pornit de la o periegheză, cercetare de suprafață, în care s-a identificat situl respectiv, după care s-a făcut o scanare fotogrammetrică în așa fel încât să vedem dacă putem vizualiza existența unor fundații, resturi de ziduri sau traseele unor posibile clădiri componente ale acestui monument. În etapa următoare s-a trecut la diagnostic arheologic, urmând ca în anii care vin colectivul de cercetare arheologică de la Muzeul Județean de Istorie și Artă să extindă cercetările și să vadă, în urma rezultatelor, dacă ceea ce se va descoperi va putea fi conservat și transformat într-un punct vizitabil. Cel mai important câștig al acestei prime investigații arheologice este că se confirmă că într-adevăr aici a existat o mănăstire medievală care a funcționat într-o anumită etapă și a dispărut într-o altă etapă, iar al doilea câștig științific este că aceste scanări fotogrammetrice funcționează și exact în locurile în care au fost făcute acele scanări a fost identificată existența acelor clădiri”, a declarat Dan Băcueț-Crișan, arheolog în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

În urma săpăturilor de diagnosticare arheologică, în această etapă au fost scoase la suprafață bucăți de fundație de la ziduri, o parte din podea și artefacte precum ceramică, cuie și o monedă pe care se vede o cruce și patru coroane, din perioada Sigismund de Luxemburg (sec. XIV-XV).

Ce spun sursele istorice despre mănăstirea de la Nușfalău

Potrivit arheologului Timea Keresztes, informațiile istorice despre mănăstirea de la Nușfalău nu sunt foarte multe.

”Mănăstirea paulină, cu hramul Sf. Maria, amplasată în afara satului, spre sud, pe malul drept al Barcăului, a fost întemeiată de către frații Gheorghe și Ladislau, fiii lui Dionisie Losonczy anterior anului 1413. A avut mai multe moșii, cu pământuri arabile, vii, pășuni și păduri, mori pe râurile Barcău și Crasna. În 1416 ar fi avut și un atelier, în urma unei danii făcute de fratele Mihail. După unele informații, mănăstirea ar fi fost demolată forțat în anul 1556, după ce principele ar fi cedat-o lui Stefan Banffy. Bunurile mănăstirii devin motive de dispută între membrii familiei Banffy. În anul 1563, în stare de ruină, mănăstirea ajunge în posesia familiei Bathory care, recunoscuți pentru simpatiile lor catolice, este posibill să o fi repus în funcțiune. Izvoarele istorice mai arată că la anul 1760 mănăstirea este semnalată ca fiind ruinată”, spune arheologul Timea Keresztes citând sursele istorice.

Administrația din Nușfalău își dorește valorificarea turistică a monumentului

Deși săpăturile arheologice sunt abia la început și vorbim de un proiect de durată, administrația comunei Nușfalău este optimistă. Potrivit viceprimarului comunei, Forizs Laszlo, în funcție de ceea ce se va descoperi se va lua o decizie cu privire la valorificarea monumentului din punct de vedere turistic.

”Trebuie să ne cunoaștem trecutul și descoperirea ruinelor, dacă vor putea fi conservate și date spre vizitare, este o oportunitate pentru comunitatea din Nușfalău”, a declarat viceprimarul Forizs Laszlo.

Momentan, administrația locală va avea grijă să fie protejat situl până la următoarele săpături arheologice.

LĂSAȚI UN MESAJ

NOTA: sunt interzise injuriile, incitarile la ura ori violenta, cuvintele obscene si atacul la persoana.

Publicatia „Graiul Salajului” nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revenind integral autorului comentariului.

Orice persoana care se considera prejudiciata de continutul unui comentariu, are posibilitatea sa solicite stergerea comentariului respectiv, in baza unei cereri in acest sens, transmise pe adresa de email a redactiei, graiulsj@unisys.ro.

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.