Cazul şefului FMI, considerat cel mai puternic om din lume după Obama, care ar putea fi condamnat la 74 de ani pentru tentativă de viol, ţine primele pagini ale canalelor media la nivel mondial. Prima reacţie cand am auzit de ce pedeapsă riscă pentru o asemenea faptă, absolut condamnabilă, a fost una de uimire. Realizez apoi că, trăind in Romania, m-am obişnuit cu un stil specific de delimitare intre „normal” şi „anormal”. De ce in Romania nu s-ar face justiţie la nivelul la care americanii pedepsesc o tentativă de viol? La noi fiecare fură ce poate, de unde poate, iar legile sunt făcute in aşa fel incat hoţul neprins să fie om cinstit, iar cel prins, mai ales dacă are un nume sonor, să stea la răcoare 29 de zile şi apoi să fie eliberat. Imi aduc aminte că am avut şi noi un Strauss – Kahn al nostru, dar la un nivel mai mic. Al nostru, candidat la preşedinţia ţării, a lovit un minor cu palma. Nimeni nu a cutezat să facă o anchetă serioasă in acest caz, chiar dacă acel copil (acum major) a recunoscut public incidentul. Candidatul nostru a jurat cu mana pe Biblie că nu l-a lovit „cu pumnul” pe acel copil şi a ajuns preşedinte. Justiţia la noi nu se face după fapte şi după credinţa că va veni altcineva şi va rezolva problema sau că „dracul nu e atat de negru pe cat pare”. Justiţia adevărată, aia democratică, ar trebui să aplice corecţii, atrăgand atenţia că dacă faci şi tu la fel, păţeşti la fel. La noi e invers. Justiţia ne arată că poţi lua mită, poţi deturna fonduri de la stat pentru că parditul din care faci parte, mai ales dacă e la putere, trage sforile şi te scoate basma curată.

Post Views: 80