Aleşii din comisia pentru sănătate din Senat au avut pe masa de lucru o lege prin care se doreşte interzicerea fumatului in spaţiile publice inchise. In cadrul dezbaterilor pe această temă, un senator fost fumător susţine dreptul nefumătorilor de a-şi proteja sănătatea, in condiţiile in care intr-o incăpere in care se fumează, chiar dacă este aerisită (in cel mai fericit caz), fumul se impregnează in covoare, draperii etc. şi eliberează substanţe nocive pentru persoanele care stau in acel loc. Altul, care pufăia dintr-o ţigară electronică, spune că dacă se interzice fumatul la Senat, el nu va mai participa la comisii. Un alt fumător inrăit cu drept de vot propune ca fumatul să fie totuşi permis in baruri, restaurante, discoteci şi alte localuri care au o suprafaţă pană in 150 de metri pătraţi, in care să nu aibă acces minorii. Autorul amendamentului a explicat că este fumător şi nu poate renunţa la acest viciu şi că şi fumătorii au dreptul de a li se crea condiţii. Ei bine, proiectul de interzicere a fumatului a fost aprobat cu amendamentele menţionate. Nimic nou, cu excepţia faptului că acum pot permite fumatul şi localurile care au intre 100 şi 150 metri pătraţi, unde fumatul este interzis. In concluzie, in ţara noastră legile merg după cum vor unii şi nu după cum e cel mai bine pentru cei mai mulţi. In ţările civilizate, fumatul este interzis inclusiv in locurile publice deschise (cum sunt parcurile şi parcările de maşini), ducand la scăderea simţitoare a numărului de fumători. Chestia cu „Nu pot să mă las” e o mare laşitate, tipică dependentului, la care cei din jur reacţionează total nepotrivit, incurajandu-i neputinţa. Lipsea de la dezbatere un producător de tutun care se teme de faliment, sau un „bişniţar” care să spună că n-a muncit toată viaţa şi ar muri de foame dacă s-ar interzice total fumatul.