File din istoria presei șimleuane: „Dușmanul cel mai mare al omenimei este lipsa de cultură”

 Motto:

„Dușmanul cel mai mare al omenimei în general și apoi al unui popor în special, este lipsa de cultură, nesciința. Și din contră, cultura și sciința formează bazele de esistință ale unui popor. Cultura deșteaptă la conștiință, întinde prosperitate, asigură libertate; iar în limbă și literatură se reoglindează viața popoarelor” (din articolul-program al ziarului „Gazeta de Duminecă”).

De Ziua Culturii Naționale, istoricul Marin Pop de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău face o incursiune în istoria presei locale, respectiv rememorează începuturile sale, din urmă cu peste 100 de ani.

Presa este o instituție aparte, care oferă accesul la informație publică și a jucat un rol foarte important pentru societatea românească de-a lungul istoriei. Vorbind despre importanța presei, la un moment dat, marele nostru înaintaș sălăjean, Gheorghe Pop de Băsești, care a fost un adevărat Mecena al presei și culturii românești, a spus că dacă Sfântul Pavel, apostolul neamurilor, ar fi trăit în acea perioadă, sigur ar fi fost director de ziar.

Dacă în alte comitate ale Transilvaniei presa este amintită încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în județul Sălaj putem vorbi despre apariția primului ziar tipărit abia în anul 1877. La 24 februarie 1877 apare primul număr al ziarului „Szilágy”(Sălaj).

Presa românească sălăjeană are și ea o tradiție de aproape 150 de ani. Astfel, în anul 1876 apare prima revistă în manuscris, cu caracter metodic-didactic, care s-a numit „Amicul învățătorului”.

Ea ar fi apărut câțiva ani la Cosniciu de Sus, pe Valea Barcăului, dar până în prezent nu s-a decoperit niciun exemplar”, povestește Marin Pop.

Șimleu Silvaniei, important centru tipografic și de presă, în urmă cu 100 de ani

Dacă în prezent, orașul Șimleu Silvaniei nu se poate lăuda cu o presă activă, altfel stăteau lucrurile în urmă cu 100 de ani.

”La început de secol XX, în anul 1903, ia ființă, la Șimleu Silvaniei, centrul cultural al românilor sălăjeni, primul „Institut tipografic și de editură”, care a purtat numele de „Victoria”, proprietar fiind fostul învățător Ioan P. Lazăr. Aici apare, la 15 decembrie 1903, primul și, din păcate, ultimul număr al ziarului „Învățătorul român”, iar la 3 ianuarie 1904 vede lumina prestigiosul ziar „Gazeta de Duminecă”, cea mai longevivă gazetă a Sălajului istoric (1904-1911 și 1920-1937). Prin apariția „Gazetei de Duminecă” se realiza un vechi și nobil deziderat al despărțământului Șimleu al Astrei. După anul 1905, când Victor Deleu își asumă responsabilitatea redacției, gazeta se transformă într-un organ cu un pronunțat caracter politic, devenind o platformă a Partidului Național Român din Sălaj”, relatează cercetătorul Marin Pop.

Potrivit istoricului sălăjean, presa pedagogică sălăjeană este continuată, după episodul de la Cosniciu de Sus, prin apariția, tot la Șimleu Silvaniei, a ziarului „Gazeta Învățătorilor”, organ didactic-politic al învățătorilor români din Ungaria. Ziarul apare în perioada 1912-1914, până la izbucnirea Primului Război Mondial. ”De remarcat gestul semnificativ făcut de cei șașe dascăli ce au inițiat proiectul editorial (Simion Oros, Daniil Graur-Senior, Emil Pocola, Alexandru Man, Victor Filip și Dumitru Oros), care pun la dispoziție salariul lor pe un an (3.600 coroane) pentru a realiza nobilul scop. Menționăm și apariția presei religioase, respectiv a periodicului de predici „Păstorul Sufletesc”, care apare la Șimleu Silvaniei începând cu 1 ianuarie 1906”, adaugă cercetătorul.

După Unirea din 1918, orice persoană putea solicita aprobarea apariției unui ziar

După Marea Unire asistăm și în Șimleu Silvaniei la o diversificare a presei. Istoricul Marin Pop spune că aceasta se datorează faptului că – potrivit Legii presei nr. XIV din 1914 și a Decretului nr. IX din 1919 al Consiliului Dirigent, condus de Iuliu Maniu – orice persoană putea solicita administrației județene unde domicilia aprobarea apariției unui organ de presă. ”Astfel, presa interbelică este considerată a fi „o presă vie”, în continuă mișcare, nuanțată, îmbrățișând întreg spectrul de ideologii, orientări, gusturi, preferințe, preocupări și profesiuni.

Multe dintre ziarele interbelice devin platforme politice ale partidelor. Prestigiosul ziar „Gazeta de Duminecă” devine proprietatea lui Ioan Deleu și apoi a lui Alexandru Aciu, lider important al organizației Partidului Național Român din Sălaj. Intrând în Parlament, în urma alegerilor din martie 1922, ca deputat al Partidului Național Liberal, profesorul Emil Lobonțiu înființează propria platformă politică, sub numele de „Plugarul”, pe care o cumpără, mai târziu, organizația Partidului Poporului, în frunte cu profesorii Victor Pop și Tănase Pușcă.

Emil Lobonțiu nu renunță la proiectul său editorial și înființează un nou ziar, sub numele de „Plugul”, iar organizația Partidului Poporului înființează ziarul „Poporul sălăjean” și  meteoricul „Redeșteptarea”.

De subliniat și apariția revistelor școlare ale elevilor de la prestigiosul liceu „Simion Bărnuțiu”, „Alexandru Vlahuță” și „Stropi de rouă”, care au avut, din păcate, doar câteva numere”, arată Marin Pop.

Prima revistă feminină apare tot la Șimleu

De asemenea, la Șimleu Silvaniei apare și prima revistă feminină, înființată de preotul-profesor Teofil Bălibanu, sub numele de „Flori de Crin”.

”Flori de Crin” este o revistă feminină ce apare la Șimleu Silvaniei în anul 1932, lunar, cu excepția lunilor iulie și august. Redactor-responsabil al revistei era preot-profesor Teofil Bălibanu. Din colegiul de redacție mai făceau parte Iuliu Boțan – secretar de redacție și Cornelia Petrișin – administrator.

În articolul-program se arată scopul revistei: „Flori de crin se va sili ca întotdeauna să dea sfaturi creștinești pentru mame, ca ele să poată da o bună educație fiilor lor; îndrumări pentru soți, ca să fie îngerul păzitor al familiei lor; iar pentru fete va fi o călăuză dreaptă și sigură, mai ales atunci, când fără experiență se vor avânta în mijlocul lumii plină de pericol. Revista își sistează apariția în anul 1936”, ne dezvăluie Marin Pop.

1 thought on “File din istoria presei șimleuane: „Dușmanul cel mai mare al omenimei este lipsa de cultură”

  1. Oare cum o fi aflat Caragiale despre asemenea limbaj à la Marius Chicoș Rostogan (în foto și motto), de a scris „Un pedagog de școală nouă”?

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată.