Duminica a VIII-a dupa Pasti: Duminica pogorarii Sfantului Duh

In dumninica Rusaliilor, sarbatorim minunea pogorarii Duhului Sfant peste Apostolii Domnului si ziua intemeierii Bisericii crestine. Mantuitorul Iisus Hristos, inainte de patimile Sale, si-a mangaiat ucenicii intristati prin fagaduinta Sfantului Duh. Mangaietorul lumii a zis: “Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da Duhul Adevarului” (Ioan 14, 16) “care de la tatal purcede” (Ioan 15, 26) si care “va va invata tot adevarul” (Ioan 16, 13), dar “voi sa sedeti in cetatea Ierusalimului, pana va veti imbraca cu putere de sus” (Luca 24, 49). Sfintii Apostoli au asteptat cu nadejde implinirea acestei fagaduinte. Astfel, la 50 de zile dupa Invierea Mantuitorului si la 10 zile dupa Inaltarea Sa la cer, Sfantul Duh se pogoara peste Sfintii Apostoli. In acea zi erau adunati “in Ierusalim barbati cucernici din toate neamurile care sunt sub cer” (Fapte 2, 5; 9-11) pentru a se bucura de “sarbatoarea secerisului si a strangerii celor dintai roade” (Facere 23, 16). Sfintii Apostoli erau si ei la aceasta sarbatoare in Ierusalim. “Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet ca de suflare de vant ce vine repede si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai” (Fapte 2, 2-4).
Pogorarea Duhului Sfant a avut doua efecte principale: in primul rand, vorbirea in limbi, care trebuie sa o intelegem in sensul ca Sfintii Apostoli vesteau cuvantul Evangheliei in limba ebraica, limba evreilor si fiecare ascultator de alt neam auzea in limba lui, intelegand cuvantul vestit de Apostoli. Al doilea efect a fost intemeierea Sfintei Biserici pe pamant in chip vazut.
Sfantul Evanghelist Luca marturiseste ca “cei ce au primit cuvantul s-au botezat si in ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete” (Fapte 2, 41). Astfel, Biserica este, pe de o parte, “stalpul si temelia adevarului” (I Tim. 3, 10) pe care “portile iadului nu o vor putea birui” (Matei 16, 18) si expresia iubirii lui Dumnezeu pentru om. Pe de alta parte, Biserica este cadrul special randuit de Dumnezeu, prin care oamenii lucreaza la mantuirea lor si prin care se revarsa de sus binecuvantarea lui Dumnezeu peste oameni.
Asa se explica cum Sfintii Apostoli, intelegand acest adevar, erau nedeslipiti de Biserica, “staruind in rugaciune si in frangerea painii”. De unde si noi, astazi, invatand de la ei si urmasii lor, cercetam Biserica, gasind in ea toate mijloacele necesare in drumul nostru spre mantuirea sufletului.

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *