Don Orione, ”nebunul carității”

Dragi cititori, calendarul latin ne încredințează astăzi cartea de indentitate a unui alt sfânt fascinant, și anume sfântul Alois Orione, cunoscut sub numele de Don Orione. 

”Nebun al carității” și ”inimă fără margini”, așa cum a fost cunoscut, Don Orione a avut o conștiință simptomatică a unei acțiuni nelimitate de iubire față de semeni, toate în numele unei credințe nemărginite în Dumnezeu și în principiile sale absolute.

Alois Orione, preot italian care a trăit între anii 1872 și 1940, a fost profund convins că nu există o altă cale de salvare a lumii în afară de iubire. Întotdeauna pregătit și aplecat pentru nevoile celor săraci, neobosit și curajos până la epuizare, tenace și dinamic până la eroism, Alois a încercat să înlocuiască ura și egoismul din brazdele societății cu iubirea lui Christos. 

Acest fiu simplu și umil al unui pavator a declarat cu franchețe că ”fericirea perfectă nu poate fi găsită decât în dăruirea totală de sine lui Dumnezeu și oamenilor, tuturor oamenilor.”

Posesor al unei distinse ținute morale și corifeu al unor înalte caractere spirituale ale multori tineri, Don Orione le sugera acestora să aibă ”curajul binelui” și să fie mereu ”curioși” în a căuta adevărul. El a fondat “Mica Operă a Divinei Providențe”, o congregație prodigioasă care și-a întins ogoarele în multe zone ale lumii, dintre care și România. Congregația Don Orione a ajuns la noi în anul 1991, după căderea comunismului, și are centre în Oradea, București și Iași. 

Figura excepțională și vie a acestui sfânt onorează istoria recentă a Bisericii, invitându-ne să-i  privim cu admirație nu doar acțiunile, ci să-i urmăm ideile, pe acea cale a iubirii pe care omenirea de astăzi este chemată să-și recapete echilibrul, dacă vrea să reaprindă speranța unei lumi mai bune.

Dragilor, în viața noastră publică, puțini suportă sfinții și eroii care se arată înaintea noastră ca și o posibilitate de a fi mai buni, ca și o remușcare în carne și oase, ca și o acuză de a rămâne persoane lipsite de valoare și merite. Să avem însă curajul să-i scoatem de sub obrocul secular, să-i privim, să ne minunăm, să ne lăsăm aprinși de văpaia lor!

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *