Se apropie Valentine’s Dey. De caţiva ani incoace această zi prezintă parcă mai multă importanţă pentru romani decat… Crăciunul. Mi se pare un fel de snobism, un fel de dispreţ pentru tot ce respiră romaneşte, cu convingerea fermă că, in ce ne priveşte pe noi, romanii de rand, nu ne-am prea indepărtat de putrările şi obiceiurile unui neam de traistă. Ce-i drept prin crengile arborelui nostru genealogic a bătut candva şi vant parizian şi ceva brize new-yorkeze ori londoneze, dar am rămas noi. Noi, neamul lui „frunză verde” şi cred al naibii in destinul acestui popor. Aici s-au auzit pentru prima oară cuvintele doină şi dor şi tot aici ai noştri au rostit „Mioriţa” ori „Meşterul Manole”, nemurind piciorul de plai şi gura de rai şi tăramul ingerilor pe care ne este sortit să trăim. Laolaltă. Şi plugarul şi inginerul. Şi orăşeanul şi ţăranul. Ei bine, numai că mulţi dintre tinerii şi elitiştii noştri au simţurile mai ascuţite şi, vezi bine le miroase, le duhnesc şi usturoiul şi busuiocul. Obiceiurile, cate mai sunt trec pentru domniile lor in lumea umbrelor, fiindcă altele ar fi exigenţele Europei şi, dacă nu i-am călcat mai devreme pragul, de vină suntem noi, cei mulţi şi necăjiţi.

Post Views: 43