Zilele trecute, un proaspat uns sef intr-o institutie, intrebat despre unele nereguli din domeniul agriculturii, spunea ca pentru respectivele nereguli nu exista inca legislatie la noi, fiindca s-au facut negocieri proaste cand am aderat la Uniunea Europeana. Venind mai la… zi, constatam ca reducerea drastica a bugetului reduce si sansele de a interveni in zone de risc sau de criza. Mai marii zilei din guvern si din agricultura se spala pe maini cu “Asa s-a negociat la Bruxelles”. Bine, bine, numai ca Polonia, Ungaria sau Cehia au negociat la fel, dar ele pun problema unor programe alternative. Exista, portite de aducere a argumentelor catre Comisia Europeana, prin care i se poate explica precum ca pierderile noastre sunt si pierderile lor. Factorii de decizie trebuie sa faca demersuri pentru a se intelege ca Romania are nevoie de reajustari ale angajamentelor europene, pentru ca daca renuntam si respectam ad litteram orice lucru, atunci ne vom lovi de criza in fiecare an. Si exemple sunt cu duiumul: desfiintarea multor centre de colectare a laptelui, subventii pentru terenuri nelucrate, laptele conform si cota de lapte. La ora actuala, nu numai ca nu ne putem baza pe sursa bugetara proprie, dar, din cauza functionarii defectuoase a unor institutii, nici pe cea europeana nu o putem folosi. Suntem singura tara din Europa in care nu se lucreaza mai mult de jumatate din terenul arabil. Nu cultivam pamantul, in schimb importam 70 la suta din ceea ce consumam. Pierdem surse mari de bani si dispare stabilitatea tarii daca mentinem importurile si nu trecem pe export. Dar cui ii pasa? Sau, in cel mai bun caz, vom primi raspunsul. “Asa s-a negociat la Bruxelles”.