Inasprirea de catre banci a conditiilor de creditare si scaderea tot mai accentuata a nivelului veniturilor populatiei a creat conditiile aparitiei pe piata a unui nou gen afacere: creditele la domiciliu. Institutii mai mult sau mai putin obscure s-au specializat in a bate din usa in usa pentru a oferi celor pe care-i gasesc pe-acasa credite rapide.
Principalul atu pe care il are acest tip de creditare este lipsa oricaror restrictionari legate de situatia celui care solicita creditul. Pot beneficia, astfel, de credit la domiciliu persoanele ale caror venituri nu le-au permis sa se incadreze in conditiile cerute de banci. De asemenea, pot apela la acest tip de creditare si persoanele care figureaza ca rau-platnice la biroul de credite, institutiile ce ofera credite la domiciliu considerand admisibil acest aspect.
Un alt avantaj cu care sunt ademeniti potentialii clienti este rapiditatea cu care se poate obtine un astfel de credit. El se acorda in maximum 48 de ore, fara giranti, fara birocratie, clientilor solicitandu-li-se cel mult o adeverinta de venit.
Costuri pe masura
Exista, bineinteles, si un revers al medaliei, reprezentat de costurile mari ale unui astfel de credit. Vorbim de o dobanda anuala efectiva de aproximativ 100%, ceea ce inseamna ca el poate fi utilizat doar ca si solutie de urgenta pe termen foarte scurt, de maximum sase luni, si la sume foarte mici, de ordinul sutelor de lei. Pentru un credit de 500 de lei, acordat pe sase luni, costul total al creditarii este de peste 250 de lei, ceea ce – sa zicem – este oarecum suportabil. Daca vorbim, insa, de un imprumut de 5.000 de lei, spre exemplu, in sase luni vom avea de returnat, pe langa cei 5.000 imprumutati, alti 2.500 de lei reprezentand cheltuielile de creditare, ceea ce este deja mult prea mult.