În galeria marilor personalitati salajene care si-au pus întreaga viata în slujba neamului românesc, la loc de cinste se înscrie si Cornelia Maniu, sora marelui om politic Iuliu Maniu, delegata oficiala a Reuniunii Femeilor Române Salajene la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, unde a semnat unirea Transilvaniei cu România.
rn
Cornelia Maniu s-a nascut pe data de 22 aprilie 1876, la simleu Silvaniei. La scurt timp, tatal sau, Ioan Maniu, a fost transferat ca judecator la Zalau, oras care devenise capitala noului Comitat (judet) Salaj. Astfel, Cornelia Maniu a fost botezata pe data de 2 iulie 1876 de catre protopopul greco-catolic Teodor Pop din Ortelec, Zalaul fiind la vremea respectiva filie a parohiei Ortelec.
Cornelia Maniu a urmat cursurile scolii primare la Zalau, precum si primele patru clase secundare. Primele sase clase le-a urmat la scoala reformata maghiara, iar doua clase la asa numita scoala civila de fete.
Pentru ca în acele vremuri la Zalau nu exista biserica greco-catolica, a frecventat biserica romano-catolica.
La vârsta de 15 ani, în anul 1891, când fratele sau Iuliu a absolvit Liceul calvin-reformat din Zalau, familia Maniu s-a reîntors la simleu, deoarece Ioan Maniu era bolnav. si-a deschis un birou avocatial la simleu, unde era ajutat de copiii sai, în special de Cornelia, care era mezina familiei. Ramâne, în continuare, si jurist consult al bancii „Silvania” din simleu.
Cornelia si-a completat studiile cu ore particulare de limba germana, franceza si muzica, învatând sa cânte la pian.
Pe data de 4 noiembrie 1895, la vârsta de numai 52 de ani, Ioan Maniu trece la cele vesnice si la dorinta sa a fost înmormântat în „Dealul tarinei” din Badacin, vatra stramoseasca a familiei Maniu. În aceste conditii, Cornelia Maniu a devenit ajutorul de neprecupetit al mamei ale, având si o sora bolnava pe Sabina, stabilindu-se la Badacin.
rn
Implicare în viata cultural-nationala
si participarea la Marea Unire
rn
Cornelia Maniu se implica activ si în viata cultural-nationala a simleului antebelic, în cadrul asociatiilor existente la vremea respectiva, fiind aleasa ca membru al Societatii pentru fond de teatru român din simleu si casier al Reuniunii Femeilor Române Salajene.
La Marele Praznic National de la Alba Iulia, Cornelia Maniu participa ca delegat ales din partea Reuniunii Femeilor Române Salajene, unde îndeplinea de mai multi ani functia de casiera. Asadar, a fost unul din cei 1228 de delegati alesi din întreaga Transilvanie, care au votat Unirea cu România, alaturi de fratii sai Iuliu si Cassiu. De asemenea, nepotul sau, Ionel Pop a fost unul din cei opt secretari ai Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, iar unchiul Iuliu Corioanu, autorul Memorandumului de la 1892 a fost ales ca delegat al cercului electoral simleu.
rn
În temnitele bolsevice unguresti
rn
Reîntorsi de la Alba Iulia, fruntasii politici din zona simleului ramasi înafara liniei demarcationale au avut de suferit în urma instaurarii regimului bolsevic în Ungaria, de catre salajeanul de trista amintire din Lelei, Bela Kun. Printre cei arestati în lunile februarie-martie 1919 s-au aflat mama si sora lui Iuliu Maniu. Cornelia Maniu si mama sa au fost duse si „internate” într-un hotel din Budapesta, fiind eliberate, împreuna cu întregul lot de fruntasi politici români arestati, în urma unui schimb de ostateci, pe data de 13 mai 1919.
rn
Implicarea în actiunile culturale si caritabile
Dupa realizarea Marii Uniri, Cornelia Maniu a continuat munca sa pe tarâm cultural, caritabil si religios, ducând o viata apropiata de sfintenie.
În anul 1923, când se împlineau 5 ani de la Marea Unire, la simleu Silvaniei au fost organizate ample manifestari culturale. Ele au debutat cu sfintirea si inaugurarea capelei liceului Simion Barnutiu. Altarul capelei admirat de catre întreaga asistenta a fost lucrat, „în tacere timp de un an de zile”, de catre Cornelia Maniu si daruit liceului care îl avea ca patron spiritual pe ideologul revolutiei pasoptiste din Transilvania, ilustrul înaintas al familiei Maniu.
rn
Testamentul si decizia de a se calugari
rn
Tot în anul 1923, Cornelia Maniu îsi scrie testamentul, pe care noi l-am descoperit rasfoind miile de note informative si documente din fondul Corneliu Coposu, existent în arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (C.N.S.A.S.). De fapt, sunt doua testamente ale Corneliei Maniu, alias „Sora Cecilia”, despre care nu se stia pâna acum ca exista. Este vorba de un testament scris, într-un singur exemplar, dupa cum subliniaza autoarea, datat 6 septembrie 1923, care a fost revizuit la data de 7 mai 1930.
Ne punem întrebarea logica: de ce îsi scria testamentul Cornelia Maniu, în puterea vârstei, la numai 47 de ani ? Raspunsul îl gasim în preambulul testamentului: „În urma unor visuri cari îmi prezic o moarte apropiata, aflu de bine sa-mi fac testamentul pâna sunt deplin sanatoasa …”.
Revizuirea testamentului, la data de 7 mai 1930, vine iarasi în urma unui eveniment, de aceasta data trist pentru familia Maniu: trecerea la cele vesnice a „matroanei din Dealul tarinei”, Clara Maniu, la 29 iulie 1929, când, subliniaza autoarea, se schimba situatia ei materiala, devenind proprietara Conacului si terenurilor detinute de familia Maniu. Asadar, crede ca „e prudent” sa-si întocmeasca testamentul în deplina sanatate trupeasca si mentala. Aminteste, din nou, ca i „s-a prevechit (prevestit –n.n.) prin diferite visuri, ca acum nu peste mult, în tare scurta vreme mi se sfârsesc zilele”.
Din fericire, previziunile sumbre ale Corneliei Maniu nu s-au adeverit. Ea a fost ultima reprezentanta a familiei Maniu care a trecut la cele vesnice, în totala uitare si saracie, la nepoata sa, Cornelia Erdely, la simleu, pe data de 6 februarie 1956.
Din cuprinsul testamentului reiese în mod clar ca sora Cecilia a dus o viata apropiata de sfintenie. Regasim aici si motivul pentru care ea s-a calugarit, respectiv miracolele ce s-au petrecut în noaptea de 30 noiembrie 1922 cu iconita ei si cu cerceii de briliante în noaptea de 19 martie 1923, de care a fost „desbracata de puterile ceresti”.
Ca urmare a acestor miracole, ea se decide sa urmeze calea calugariei, avându-l ca „patron ceresc” pe Sfântul Antoniu de Padua. De asemenea, continua, cu o intensitate deosebita, operele de caritate. Iconita Sfântului Anton, „asezata pe o scândurita, montata cu o stofa lila”, o folosea „de tovaras de calatorie”.
rn
Orfelinatul de fete din Simleu
rn
Dupa depunerea primului testament la notarul din simleu, Cornelia Maniu este convinsa ca în urma rugaciunilor sale înaltate Domnului, a „primit îndrumari intime spre esecutarea câtorva lucrari”, prin care sa îndeplineasca porunca iubirii de aproape: „Îndrumarile cari ni-se fac noua crestinelor în general sunt: iubirea aproapelui, esercitarea caritatii fata de semenii nostri în toate nacazurile lor”, îndeosebi ajutorarea orfanilor. Astfel, pe data de 23 octombrie 1923, la Dealul tarinei, în Badacin, Cornelia Maniu scria „Actul Fundational de instituire al „Fondului Cornelia Maniu, pentru înfiintarea unui orfelinat de fete în simleu Silvaniei”. În acelasi scop depunea la Banca „Silvania” din simleu suma de 1320 lei spre a servi ca suma initiala.
rn
Refugiul, calvarul comunist si sfârsitul tragic
rn
Dupa Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Cornelia Maniu, alaturi de familia Coposu, se refugiaza la Blaj. La rugamintea lui Iuliu Maniu, Ioan Deleu s-a stabilit la Badacin pentru a administra proprietatea, iar dupa razboi Cornelia Maniu s-a reîntors la Badacin, unde a locuit pâna în luna martie 1951, când a fost data afara din propria casa de catre comunisti. Regimul comunist-ateu nu i-a respectat nici macar rugamintea de a fi lasata sa vina la mormintele parintilor, pentru a spune o rugaciune si a aprinde o lumânare.
Cornelia Maniu si-a trait ultimii ani din viata în mizerie si uitare, la verisoara sa din simleu. S-a stins din viata în ziua de 6 februarie 1956, la trei ani dupa fratele sau, la vârsta de 79 de ani. A fost înmormântata în Cimitirul din simleu Silvaniei, alaturi de mormântul bunicii sale Iuliana Coroianu nascuta Pop. În anul 2000, osemintele Corneliei Maniu au fost stramutate în Cavoul familiei de la Badacin, care mai asteapta înca si osemintele fratelui sau, Iuliu Maniu, aruncate de comunisti la groapa comuna de la Sighetu Marmatiei.
About Author
