Cizer – 800 de ani de atestare documentara

Petru Galis, fiu si dacal al satului Cizer, lucreaza momentan la monografia “Cizer 800”, care va fi lansata in data de 8 septembrie 2019, cand va fi aniversata implinirea a 800 de ani de la atestarea documentara a localitatii.

rn

In editia de fata prezentam date esentiale despre localitatea Cizer, asa cum se regasesc in lucrarea domnului Galis, din care vom prelua si in alte editii.

rn

Petru Galis s-a nascut la 10 septembrie 1949, in localitatea Cizer, judetul Salaj, fiind al doilea dintre cei 10 copii (7 fete si 3 baieti) ai familiei Teodor si Ana Galis. 

rn

Scoala elementara a facut-o in satul natal, dupa care Liceul Pedagogic la Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit in anul 1968. De atunci si pana in anul 2012 a lucrat ca invatator titular la Scoala Gimnaziala Horea din Cizer. In 1982 si-a luat gradul didactic I.
A indeplinit diferite functii: 1989 – 1992, a fost primar al comunei Cizer, dupa care consilier local, presedinte al comisiei pentru cultura.
In cadrul invatamantului a activat ca si metodist al Inspectoratului Scolar Judetean Salaj, formator, responsabil de cerc pedagogic.
A publicat in presa locala diferite articole pe teme profesionale si de istorie locala. In anul 2009, cu ocazia aniversarii a 790 de ani de la atestarea documentara a localitatii Cizer si a lansarii lucrarii monografice “Cizer 790” i s-a atribuit titlul de Cetatean de Onoare al comunei Cizer. A publicat urmatoarele carti: “Veronica din Salaj – o poeta uitata” (coautor), Ed. “Caiete Silvane”, Zalau 2001, reeditata in anul 2012; “Scoala Veche-n Sat Stravechi” (monografia scolii), Ed. “Scoala Noastra”, Zalau 2007, reeditata in 2017; “Cizer 790” (file de monografie), Ed. “Scoala Noastra” Zalau 2009, reeditata in 2019, cu titlul “Cizer 800”; “Jubileu la Magura Priei – Masuris – 50, Ed. “Caiete Silvane”, Zalau 2016; “Cizerul Eroic”, Ed. “Caiete Silvane”, Zalau 2019.
Pentru a-l caracteriza mai usor pe Petru Galis redam si o poezie scrisa de el.

rn

Aici ne-am zamislit

rn

Spune, Mesesule, spune,
Ca tu esti batran pe lume,
Cine sunt stapanii tai
Cei nascuti in munti si vai!

rn

Culmea ta, semeata inca,
Ce-a fost granita de stanca,
Poate spune tuturor
Ca sa stie-n viitor

rn

Ca noi suntem aici
De mii de ani. Si nici
O clipa n-am dormit,
Ci-am vegheat necontenit

rn

Ca dusmanii multi si rai
Sa nu taie fagii tai
Sa nu sugrume graiul
Si sa-ti stapaneasca plaiul,

rn

Ca tu, pamant stramosesc,
Esti pamant pur romanesc,
Iar noi aici n-am venit,
CI AICI NE-AM ZAMISLIT!

rn

Localitatile de la Izvoarele Crasnei au o vechime care se pierde in negura vremurilor. Atestarea lor documentara are loc mult mai tarziu de la formare. 

rn

Referitor la Cizer, aflam scris in “Schita monografica a Salajului” 1908, urmatoarele: Cizer (ung. Csizer, pretura Crasnei) este cel mai de frunte sat curat romanesc asezat in marginea dinspre miazazi a comitatului. Este una din cele mai vechi comune si in scrierile vechi aflam scris Cesar ( 1205)…
Atestarea propriu-zisa poate fi pusa insa pe seama “documentului cu nr. 230, din “Documente din istoria Romaniei”, unde se mentioneaza: “1219, Oradea. Iobagii cetatii Crasna, anume Ruben, Echileus, Euzud, Pinna si Paradan si oamenii acelei cetati, anume Runcy, Vcyk, Mikus si ceilalti, au dat in judecata pe Altus Leonardus, fiul lui Ponec, pentru o parte a pamantului lor ce se cheama Cesar, zicand ca au luat-o cu puterea. Susnumitul Leonardus insa a spus ca el stapaneste acel pamant prin drept de mostenire. Asadar, comitele Martin, fratele lui Seud, cercetandu-l din porunca regelui, hotarat sa se ia juramantul
lui Leonardus, care jurand pe mormantul Sfantului Rege Ladislau, in fata pristavului regelui, cu numele Toma, fiul lui Tup din satul Mata si in fata capitlului din Oradea si-a dovedit nevinovatia.”
Ulterior, numele acestor mosii este pomenit ungureste, scris sub diferite forme: 1341 – villa olahalis chizer vocatapossesion Chizer (Doc.Rom.C.al101, blV23,33,589) 1508 – Czyser; 1550 – Chyszer; 1575 – Thizer; 1590 – Chyseer (Petrilll, p236) 1733 – Csiser (C.K); 1760 – Csiszer (C.B); 1854 – Ciser (Bul. 83).
Trebuie mentionat ca numele satului se pomeneste Cizer, ca si astazi, din anul 1508. ({aranii mai varstnici rostesc, de fapt, {izer, ca si Zalav, in loc de Zalau).
In 1715 acest sat este nelocuit (probabil atunci a avut loc un mare incendiu care l-a mistuit), iar pe la anul 1720 existau “10 gospodarii de iobagi, 8 familii de zilieri, in total 18 familii dintre care 6 familii de maghiari si 12 de romani. Populatia era, deci, in anul 1720, de 162 de suflete, 108 romane si 54 maghiare. In anul 1733, conform conscriptiei lui Inochentie Micu, numarul familiilor romane se ridica la 13.
In anul 1750 aflam 308 suflete de legea gr.cat., dar inainte de revolutie (1847) numarul sufletelor era 823”.
Tot in acel an, 1847, gasim pe prima fila a “Psaltirei cirilice” din arhiva parohiei Cizer urmatoarea insemnare: “1847, iulie 31, au venit lacuste multime, nu se poate socoti. Miercuri de la pranz au tot mers pana sara si au pustiit multe hotare. Scris-am eu, preotul Ioan”.