Cuprinsi de o euforie fara margini si plini de avant muncitoresc, anumiti oameni politici, dar si unii „bagatori de seama” ce in fapt de seara pe micile ecrane turuie intr-una despre ilegitimitatea protestelor sindicatelor din sistemul bugetar. Majoritatea considera ca acesti oameni nu au dreptul sa ceara salarii mai mari, deoarece tara ar fi in criza. Dar daca vine vorba de bugetari, Romania e de douazeci de ani intr-o perpetua criza. Medicii specialisti castiga, ca debutanti, cat un portar la un hotel, iar profesorii viseaza inca la retributia unei femei de serviciu angajata pe la vreo banca.
Sigur ca in cazul anumitor carcotasi, declaratiile anti-bugetari sunt justificate. Justificate de propriile lor frustrari si nerealizari in ale devenirii intelectuale. Incepand de la presedintele tarii si pana la ultimul lumpen din vreo crasma de cartier, toti isi permit cu dezinvoltura sa afirme ca sistemul de invatamant ar produce tampiti pe banda rulanta. Iar in atari conditii, iti vine simplu sa lovesti in dascali sau cercetatori. Nu conteaza anii petrecuti pe bancile facultatii, noptile nedormite sau eforturile de perfectionare continua.
In vremuri de criza, Romania isi permite cu o inconstienta ce frizeaza ridicolul sa ignore tocmai mintile luminate care ar putea aduce solutii pentru iesirea din recesiune. Accentul se pune pe bunii votanti, turmele fara prea multa carte si cu principii putine care s-ar duce cu bucurie la vot pentru doua kile de faina si o ciozvarta de carne. Scarbiti pana la extrem de modul in care sunt tratati in propria tara, multi „tampiti” cu doctorate aleg sa plece in afara granitelor unde sunt acceptati cu bratele deschise si apreciati pentru ceea ce sunt capabili sa realizeze pe plan profesional. Si uite asa, pe piciorul de plai si gura de rai ramanem cu ministrii de finante siderurgisti sau „marmurari” pe la economie, priceputi si la sistemul sanitar. Cam greu sa te lupti cu criza cand in primele randuri ai doar amatori cu pretentii de doctori docenti!