In tot haosul generat de interminabilele ^meciuri^ dintre sindicalistii din invatamant si guvernanti, singurul lucru ramas inca incert este care dintre cele doua tabere este mai parsiva? Sindicalistii si, impreuna cu ei, toata dascalimea, pentru ca au ales sa loveasca direct nu in cei cu care se razboiesc, ci in copiii fara nici o vina? Sau cei aflati acum la putere, care au ajuns in aceasta pozitie tocmai momindu-i pe dascali cu promisiuni, pentru ca acum, ajunsi la ciolan, sa-si ceara scuze, cu o falsitate incredibila, pentru situatia creata?
Pe de-o parte, inversunarea dascalilor este perfect justificata. Au de partea lor o lege, votata in unanimitate de Parlament si promulgata de Presedintele Romaniei si mai au si promisiunile guvernului actual ca legea (de majorare a salariilor cu 50 de procente) va fi aplicata. Iar cand ti se promite ceva si nu ti se da e mult mai rau decat cand ti se refuza din start. Dar cum era sa li se refuze, anul trecut, promisiunea majorarii salariale, cand de asta depindea ajungerea la putere a partidului care trebuia? Asa ca, principalii vinovati pentru nebunia de acum nu sunt neaparat sindicalistii, care, la o adica, nici n-au fost ei cei care au initiat legea de majorare, ci o buna parte a clasei politice, in frunte cu PSD-ul, autorul legii, si continuand cu PD-L-ul, care a facut din aceasta lege principala tema in campania electorala din noiembrie 2008.
E-adevarat, insa, ca si insistenta cu care dascalii cer majorari salariale, in contextul in care sute de mii de romani isi pierd locurile de munca, este de-a dreptul o nesimtire. Cu atat mai mult cu cat adevarata problema nu este ca salariile din invatamant sunt prea mici, ci ca, sunt acordate dupa o grila care dezavantajeaza clar dascalii debutanti. Poate daca s-ar incerca rezolvarea problemei in interiorul sistemului, prin inghetarea (pentru o vreme, macar) a salariilor mari si aducerea la un nivel decent a veniturilor dascalilor tineri, n-ar mai fi atata agitatie si poate si imaginea cadrelor didactice in perceptia publica ar beneficia de unele imbunatatiri. Necazul este, din pacate, ca nu se doreste acest lucru si pentru ca in functii cu putere de decizie in acest sens nu sunt dascali tineri, ci tocmai „elefanti” deloc interesati ca niste „mucosi” sa castige aproape cat ei. Chiar daca muncesc la fel, sau chiar mai mult.

Post Views: 74