Căderea fructelor
Căderea fiziologică a fructelor este un fenomen biologic care se datorează fie unei incomplete fecundări a ovarelor, fie fecundării prea abundente, urmată de legarea unui număr mare de fructe, dintre care pomul, dacă nu este suficient hrănit, işi poate menţine pe ramuri numai cantitatea de fructe, pe care prin nutriţie normală o poate creşte pană la maturitate. Aceste căderi sunt atribuite şi unor condiţii externe, cum ar fi seceta sau lipsa elementelor nutritive din sol. Pe langă aceşti factori, legarea finală a fructelor este influenţată şi de echilibrul hormonal al plantelor. In acest proces trebuie luaţi in considerare şi alţi factori, cum sunt: apa. vigoarea şi poziţia ramurilor pe care s-a format, poziţia fructului in inflorescenţă. In general pomii subnutriţi, inregistrează căderi puternice ale fructelor tinere, iar lipsa fosforului şi a potasiului accentuează pierderile provocate de acest proces. Excesul de azot poate de asemenea favoriza căderea ca urmare a stimulării creşterii puternice a lăstarilor care consumă substanţele proteice necesare dezcoltării embrionilor.
