Dragi cititori, în câteva zile intrăm pe făgașul noului an – seniorul 2023. Este clipa trasului de linie, a silogismelor finale și a propunerii de noi target-uri.
Ce ne-a adus acest an în trecere și ce nu ne-a adus? Ce am fost pe cale să pierdem sau ce am pierdut? Ce ne dorim de la noul an? Am cedat lumii acesteia și ne-am recunoscut propriile agonii și decadențe? Am căutat repere veritabile care să ne șlefuiască, să ne ajute să ne motivăm și să ne reorientăm?
Și monologul poate continua…
Ca-n fiecare an, de sărbători, ne administrăm ”booster-ul” de bine, ”injectarea” cu euforie, specifică evenimentelor. Mese bogate, petreceri, artificii, întâlniri cu oameni dragi și multe altele care sunt menite să ne crească doza de fericire.
Prin urmare, în luna ianuarie, mulți dintre noi trăim ceea ce, în psihologie, se numește ”efectul de pendul”, trecerea de la o extremă la alta. Luminile se sting, mesele se golesc, cetățile își pierd strălucirea, iar brazii care ne-au slujit cu fidelitate se aruncă la gunoi. În urma unui studiu, luna ianuarie a fost scontată ca fiind cea mai deprimantă lună din an; cauza o deducem cu ușurință de mai sus. Ce să facem pentru a evita toate aceste pendulări extreme? Cum să nu mai trăim provizoriu?
Printre sunetele de pocnitori și petarde, printre urletele trupelor de capră, vă îndemn din nou, la acest sfârșit de an, să căutam baza reală a tuturor acestor evenimente, să căutăm o experiență concretă, personală. Deplasarea preocupărilor noastre de la conținut la formă și de la sensul lucrului la expresie este o mare tragedie a zilelor noastre.
Să fim căutători ai unui nou început! Ultima șansă a celui ce s-a pierdut pe sine este începutul, reorientarea. Dar pentru aceasta este necesară o recunoaștere sinceră a culpei noastre, a naturii noastre căzute. În atmosfera ternă a zilelor noastre, să o luăm de la capăt, optimiști și încrezători! Să ne purtăm dramele personale în numele unui postulat care le transcende, astfel, totul va căpăta sens și vigoare.
Dumnezeul cultural nu mă poate salva iar pe Dumnezeul adevărat îl țin la distanță cu faptele mele, ne spune un înțelept. Cultura și educația nu ne sunt suficiente pentru a ține piept zilelor, ele nu dau soluții vieții, ele doar fac suportabilă viața și lipsa de soluții. Să-l căutăm pe Dumnezeul adevărat, Cel care poartă chip și care stă în proximitatea fiecăruia dintre noi și singurul care ne spune că, împreună cu El, putem trăi fericirea deplină. Să ne schimbăm faptele, să ne igienizăm viața, să cercetăm tribunalul lăuntric, care este conștiința noastră.
Anul Nou să fie pentru noi o declarație expansivă, un suflu nou, un manifest al speranței! Dacă n-am pus încă bun început, să o facem, acum!
Vă doresc un An Nou cât mai fericit, tuturor!
About Author
