Alesii nostri si fiscalitatea excesiva

In ultima vreme tot mai multi cetateni se plang de cele peste 20 de impozite si taxe impuse de actualul guvern. Dupa atata amar de bir nu-i de mirare ca evaziunea fiscala nu poate fi incetinita. Ea, in conditiile date, este un fel de instinct de aparare fata de agresiunea statului la supravietuirea unei companii, a unui agent economic. Pe de alta parte, reprezentantii statului incearca sa-si argumenteze actiunile de comba-tere a evaziunii prin necesitatea de a colecta sume cat mai mari la buget, sume necesare pentru intretinerea institutiilor statului, a sistemuui educational, de sanatate, de ordine si aparare,  respectiv pentru demararea unor investitii sociale: drumuri, scoli, spitale, culte etc. In acelasi timp, populatia constata ca foarte multi bani care ajung in bugetul de stat sunt utilizati necorespunzator, ca sa nu spunem haotic. Se construiesc sau se reabiliteaza scoli care, apoi, in scurt timp sunt inchise. Se amenajeaza parcuri in centrul unor asezari rurale, pe care, firesc, nu le frecventeaza nimeni. Fara sa punem la socoteala numeroase fonduri din bani publici care ajung in buzunarele unorstop_coloana demnitari. Cercul vicios e intretinut de o legislatie neadecvata, coercitiva, centrata doar pe interesele statului, nicidecum ale cetatenilor. De aici, inchistarea economiei si reticenta investitorilor de a dezvolta capacitati de productie sau servicii. De aici, lipsa locurilor de munca si somajul. O politica fiscala mult mai permisiva ar debloca mediul de afaceri romansc, iar accentul ar trebui pus pe companiile tinere, care trebuie ajutate sa supravietuiasca. In alte state, o firma debutanta beneficiaza de o perioada de gratie de circa un an. La noi, a doua zi dupa ce se infiiteaza o firma, institutiile de control fac coada la usa. Politica fiscala este parte a politicii guvernamentale, aprobata de Parlament. Deci, de alesii nostri…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *