Astăzi, calendarul latin ne invită să-l cunoaștem pe sfântul Albert Magnus, un strălucit erudit creștin, maestru în teologie, filosofie și științe ale naturii.

Albert cel Mare sau Albert Magnus s-a născut în anul 1193, la Lauingen, în Bavaria. El a îmbrățișat viața călugărească în anul 1229, fiind trimis la Colonia (astăzi Koln) unde a făcut parte din Ordinul Dominican. Ca un adevărat geniu, Albert a pătruns cele mai adânci taine atât în știinţele naturale, cât şi în cele speculative. Interesul universal pentru cultură şi preocupările didactice au mers mână în mână cu străduinţa pentru desăvârşirea intelectuală şi spirituală.

A predat în universităţile din Hildesheim, Freiburg, Regensburg, Strasbourg, Köln şi Paris. La lecţiile pe care Albert le-a ţinut în universitatea pariziană era o afluenţă de studenţi atât de mare, încât a fost nevoit să predea chiar în piaţa publică, ce îi poartă de atunci numele („Maubert”). Printre studenţii săi s-a aflat şi Toma de Aquino, viitorul sfânt şi învăţător al Bisericii, la care a descoperit însuşirile excepţionale de gânditor.

Ulterior i s-a încredințat misiunea de a conduce provincia călugărească din Germania, misiune pe care a îndeplinit-o cu sfințenie, punându-și viața în permanență la dispoziția comunităților încredințate, străbătând diferitele ținuturi ale țării, cerșind hrană și adăpost, trăind auster și sacrificial. Mai târziu, a fost chemat la Roma și obligat să primească numirea ca episcop de Regensburg, în ciuda dorințelor sale care nutreau simplitatea și ”micimea”.

După ce, timp de doi ani a condus Dieceza de Regensburg, a cerut și a obținut să fie eliberat din funcție, retrăgându-se în Mănăstirea de la Wurzburg și reluându-și cursurile la Universitatea din Koln. Ajuns la adânci bătrâneți, gârbovit de străduințe și renunțări, Albert s-a îngrijit să i se construiască un mormânt, pe care-l vizita zilnic, rugându-se pentru o moarte bună. Scânteia unui suflet cu greutate s-a înălțat la cer la data de 15 noiembrie 1280. A fost declarat sfânt în anul 1931 și proclamat patron al celor ce studiază științele naturale.

Dragi cititori, Albert și-a așezat toate capacitățile intelectuale în slujba credinței, dovedind că rațiunea și credința se împletesc în chip armonic și fac referință una la cealaltă. Profesor și păstor plin de zel în proclamarea Evangheliei, Albert ne învață cum trebuie să ne pregătim pentru realitatea morții biologice, prin care trebuie cu toții să trecem, ațintindu-ne privirea și speranța înspre promisiunile lui Christos, unica filosofie supremă care ne oferă continuitate și lămurire.