ianuarie 31, 2023

30 Decembrie 1947 – abdicarea prin santaj a Regelui Mihai I al Romaniei

Dupa 23 August 1944, majoritatea fortelor politice au sustinut necesitatea revenirii tarii la cadrul de dezvoltare democratic. Decretul nr. 1626 din 31 august a repus, partial, in drepturi „Constitutia din 1923. Dar, intelegerile secrete intre Marile Puteri au decis altfel soarta Romaniei.

rn

La 9 octombrie 1944, in cadrul unei intrevederi la Moscova, Churchill a propus lui Stalin si a obtinut din partea sa impartirea Europei de Est si Sud-Est in sfere de influenta, dupa cum urmeaza:

Tara         Procent de influenta U.R.S.S.         Procent de influenta S.U.A.
Romania                 90%                                            10%
Grecia                    10%                                            90%
Iugoslavia               50%                                            50%
Ungaria                  75%                                             25%
Soarta a milioane de locuitori a fost astfel decisa printr-un simplu petic de hartie cu cateva socoteli. Adevaratul partaj al Europei in sfere de influenta isi are originea inca in intelegerea de la 1943. in cadrul intalnirii la nivel inalt de la Ialta (februarie 1945), aproape muribundul presedinte american Roosevelt a acceptat toate cererile sovietice. O scrisoare a premierului britanic catre Stalin, din 29 aprilie 1945, a recunoscut interesele predominante ale U.R.S.S. in Bulgaria si Romania.
Romania a fost ocupata, dupa evenimentele din luna august 1944, de Armata Rosie, care a devenit garantul transformarii tarii intr-un satelit sovietic. incalcand in mod brutal drepturile si libertatile omului, suveranitatea nationala, sovieticii au trecut la intimidarea populatiei si armatei romane. Au avut loc jafuri, violente, furturi, devastari, rechizitii de animale, mijloace de transport si bunuri mareriale. in ciuda a numeroase proteste oficiale au fost deportati in Uniunea Sovietica cetateni, soldati, ofiteri romani, si locuitori de origine germana. Pentru a ocupa intreaga Romanie si a trata cu aceasta de pe pozitia de forta, guvernul sovietic a tergiversat cat mai mult posibil incheierea armistitiului cu tara noastra.
Delegatia romana insarcinata cu semnarea armistitiului a sosit la Moscova la 4 septembrie 1944, dar a fost primita de ministrul de externe Molotov abia peste sase zile, cand textul acordului era deja stabilit de catre sovietici. in cadrul contactelor oficiale nu s-a acceptat nici o sugestie din partea reprezentantilor romani. Conventia de armistitiu, fiind de fapt un veritabil dictat, un instrument in mana U.R.S.S., pentru a-si impune vointa in Romania, si fata de care Marea Britanie si Statele Unite ale Americii nu au schitat nici un gest de dezaprobare. Armistitiul a fost semnat, in numele coalitiei antihitleriste de maresalul Rodion Malinovschi. Romania a fost considerata un stat invins si nu unul care a iesit din razboi gratie efortului propriu, nefiindu-i recunoscut statutul de cobeligerant. Desi, bilantul participarii Romaniei la razboiul antihitlerist o plaseaza pe locul patru in cadrul Natiunilor Unite, efortul de razboi propriu cifrandu-se, in plan economico-financiar, la 1.200.000 dolari S.U.A., cursul anului 1938. Au actionat 37 de divizii, reprezentand toate armele. Au fost fortate 12 cursuri de apa si 20 masive muntoase. Au fost eliberate 8.717 localitati.
Ea a fost obligata sa intretina armata sovietica de ocupatie, ceea ce a semnificat un efort financiar de 2 miliarde de dolari S.U.A., cursul anului 1944-1945. De asemenea, tara noastra a fost obligata la plata in sase ani a unor uriase despagubiri de razboi, cifrate la 300 milioane de dolari, in: marfuri-cereale, produse petroliere, masini, lemn, vase maritime si fluviale. S-a recunoscut faptul ca Romania a iesit din razboi doar la 24 august 1944. S-a prevazut, totodata, anularea Dictatului de la Viena din 1940, iar nord-vestul Transilvaniei a trecut sub administratia provizorie a Armatei Rosii. Granita romano-sovietica a fost restabilita pe Prut, asa cum se infatisa la 28 iunie 1940, Basarabia si Bucovina au ramas ocupate de Uniunea Sovietica, populatia din aceste zone fiind supusa, din nou, exceselor rusificarii fortate.
in ultimele patru luni ale anului 1944, la conducerea tarii s-au perindat doua guverne conduse de generalul Constantin Sanatescu. in ciuda eforturilor ale de a repune in vigoare „Constitutia din 1923”, executivul s-a confruntat cu consecintele ocupatiei trupelor sovietice. Moldova si nord-vestul Transilvaniei se aflau sub administratia militara a U.R.S.S. S-a intensificat procesul de penetrare, de catre comunisti, a aparatului de conducere a tarii, prima treapta catre preluarea intregii puteri politice. Comunistii au stabilit cu sprijinul Moscovei toate actele politice ale guvernelor Sanatescu si Radescu. La 12 octombrie P.C.R. si P.S.D. au parasit Blocul National Democratic. Cele doua partide au pus bazele unei noi coalitii politice, Frontul National Democrat, sub masca caruia s-a pregatit ascensiunea la conducerea tarii a comunistilor. in noul guvern Sanatescu au intrat Petru Groza ca vicepresedinte, Teohari Georgescu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne, Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Ministerul Comunicatiilor, Lucretiu Patrascanu la Justitie, stefan Voitec la Educatia Nationala.
La 6 decembrie 1944 s-a constituit un nou guvern condus de generalul Nicolae Radescu. in ianuarie 1945 Gheorghe Gherghiu-Dej, in calitate de ministru al transporturilor a facut o vizita la Moscova unde a primit instructiuni pentru intensificarea luptei comunistilor romani pentru a prelua puterea. La 24 februarie 1945 a sosit la Bucuresti adjunctul ministrului de externe sovietic Andrei Ianuarevici Vasinski. Acesta a cerut regelui Mihai, in termeni violenti, demiterea generalului Radescu si formarea unui nou guvern al Frontului National Democratic.
La refuzul regelui, ce nu avea nici un motiv constitutional de a-l inlocui pe prim-ministru, s-a trecut la masuri de intimidare. La una dintre intrevederi, depasind unele dintre cele mai elementare reguli diplomatice, acesta a batut cu pumnul in masa, cerand imperios monarhului demiterea guvernului, iar la plecare a trantit usa cabinetului incat a cazut tencuiala din jurul tocurilor. Cu ocazia unei alte audiente, la afirmatia regelui ca la Conferinta de la Ialta s-a hotarat ca popoarele din sud-estul Europei sa-si decida singure soarta, Vasinski i-a ripostat brutal lui Mihai, declarand in mod cinic ca: „Ialta sunt eu”.
Impunerea la 6 martie 1945 a guvernului Petru Groza a marcat instaurarea la putere a regimului comunist. El a inaugurat, prin politica sa, drumul catre lichidarea oricarei forme de opozitie democratica, a drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Acest guvern care s-a autoproclamat aparator al democratiei si cuceririlor revolutionare ale poporului, a suprimat, in mod treptat si drastic, libertatea presei, interzicand ziarele de opozitie, a impus legea epurarii aparatului de stat (30 martie 1945) a creat tribunalele populare si a organizat lagarele de detinuti politici. S-au pus si bazele primelor Sovromuri, oficial societati miste romano-sovietice, de fapt instrumente de exploatare si control economic a tarii noastre si a resurselor sale naturale de catre U.R.S.S.
in aceste conditii, ambasadorul la Moscova, Averell Harimann, i-a propus lui Molotov ca S.U.A. si Uniunea Sovietica sa dezbata situatia din Romania. in acelasi timp, au avut loc in tara contacte intre oamenii politici in vederea realizarii unui guvern reprezentativ. La 19 august 1945, diplomatii britanici la Bucuresti au avertizat pe rege ca nu recunosc guvernul Groza. Astfel, regele Mihai, dupa ce a inaintat o nota Comisiei Aliate de Control in legatura cu pozitia sa fata de guvernul Groza si a refuzat sa ia parte, alaturi de membri executivului, la parada si festivitatile din ziua de 23 August 1945, a incetat sa mai aiba contacte cu guvernul si sa ratifice decretele sale. Aceasta este cunoscuta in istorie sub numele de greva regala. Monarhul a sperat, asadar, ca prin actul sau sa provoace demisia guvernului Groza, nerecunosut de Marea Britanie si S.U.A. A fost una din ultimele sale incercari de a se opune comunizarii tarii, nestiind insa ca acordurile secrete intre Marile Puteri plasasera deja tara noastra in sfera de influenta sovietica (90%).
La 8 noiembrie 1945, cu prilejul zilei onomastice a regelui, a avut loc, la Bucuresti, in Piata Palatului Regal, cu participarea a peste 150.000 de persoane, in marea majoritate tineri, prima mare demonstratie anticomunista. Ea a fost organizata, totodata, de tineretul din P.N.L., P.N.t., ca o manifestare de simpatie fata de Regele aflat in „greva” la Sinaia, si protestul hotarat fata de politica guvernului Groza. Grupuri de provocatori comunisti s-au amestecat insa intre demonstranti. Apoi, camioane ale Politiei si detasamente inarmate ale comunistilor au intrat in plin in multime, provocand numeroase victime. Sub pretextul „apararii Ministerului de Interne” s-a tras cu mitraliera de la ferestrele acestei institutii. S-au operat peste 1.000 de arestari. Presa comunista s-a dezlantuit impotriva participantilor etichetandu-i „fascisti, asasini, reactionari” si a cerut dizolvarea partidelor opozitiei si arestarea conducatorilor lor.
Evenimentele din Romania au fost dezbatute si la reuniunea ministrilor de externe ai S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie din 11 septembrie – 2 octombrie 1945 si respectiv 16-26 decembrie 1945. S-a decis sa se ceara Bucurestiului: 1) reorganizarea guvernului prin includerea unor reprezentanti ai P.N.L. si P.N.t.; 2) organizarea de alegeri libere.
La 6 ianuarie 1946, prin decret regal au fost numiti in guvernul Groza, Mihail Romniceanu, din partea P.N.L., si Emil Hatieganu, din partea P.N.t. Greva regala a incetat. Peste o luna, guvernul roman a fost recunoscut de guvernele occidentale.
Avand si girul tacit al strainatatii, guvernul Petru Groza s-a lansat intr-o campanie fara precedent impotriva opozitiei. Procesele politice din anii 1946-1947 au constituit o noua etapa a prigoanei comuniste in Romania.
in 1947, regele Mihai era unicul obstacol in calea deplinei comunizari a tarii. in acelasi timp, Romania era, in 1947, singura tara din zona ce mai pastra institutia Monarhiei.
in noiembrie 1947, regele a fost invitat la Londra, la casatoria printesei Elisabeta (viitoarea Regina Elisabeta a II-a) cu printul Philip de Grecia. Regele i-a vorbit lui Groza despre invitatie, dar ramane mirat de reactia lui: „ – Trebuie neaparat sa mergeti. Altminteri, lumea o sa creada ca sunteti tinut prizonier” – si altele de acelasi fel.
Era un mod nou de a gandi lucrurile, Regele nu reusea sa se familiarizeze. De ce sa fie tinut prizonier? Care lume?
La plecarea spre Londra, de la Baneasa, la aeroport erau de fata toti membri Guvernului, cu zambetul pe buze, afabili.
Groza spera sa nu se mai intoarca in tara. I-ar fi fost mai simplu sa spuna ca a parasit tara dintr-un motiv sentimental, ca a dat dovada de lipsa de intelegere pentru momentul greu pe care il traverseaza tara. intoarcerea a insemnat pentru ei o lovitura pentru ca le-a ingreunat misiunea ce li se incredintase de la Kremlin.
Pe langa festivitatile din capitala britanica, la care a luat parte Regele, a purtat o serie de tratative cu unii oameni politici ca Winston Churchill, Clement Atlee, ambasadorul S.U.A. la Londra. Unii l-au sfatuit sa se intoarca in tara, altii dimpotriva sa ramana in strainatate si sa formeze un guvern in exil.
Mihai s-a intors in tara la 21 decembrie 1947, dar s-a bucurat de o primire foarte rece din partea membrilor guvernului. Planul inlaturarii sale fusese stabilit deja de catre comunisti, iar unele ministere cheie erau deja in mana acestora. in toamna, Ana Pauker fusese numita Ministru de Externe, iar la 24 decembrie 1947 Emil Bodnaras, Ministru al Apararii Nationale.
Pentru Craciun Regele si Regina-mama, Elena, s-au dus la Sinaia. Acolo urma sa fie pregatit si „Mesajul^ catre tara pentru noaptea de Anul Nou.
in ziua de 29 decembrie 1947, Groza il roaga sa vina urgent la Bucuresti, fiindca are de discutat o chestiune de familie. Mihai spera ca urma sa se abordeze problema casatoriei sale cu Ana de Burbon-Parma, membra a familiei regale a Danemarcei, pe care o cunoscuse la Londra.
in 30 decembrie Regele si Regina-mama, Elena, ajung la casa din soseaua Kiseleff, unde in scurt timp s-a prezentat Groza, insotit de Gheorghiu-Dej.
Groza, pe buze cu un zambet jovial spune: „- Am venit sa discutam despre un divort amiabil^.
Neintelegand ce vrea sa zica, Regele l-a intrebat: „ – Despre ce divort e vorba?^
Atunci, Groza a inceput sa se incurce intr-un sir lung de explicatii: ca momentul politic e foarte grav; ca marile puteri asteapta; ca nu mai e nevoie de monarhie; ca monarhia impiedica democratizarea tarii … si asa mai departe.
Dupa ce a incetat incalcita lui explicatie, i-a intins o hartie, pe care Regele a luat-o si a citit-o la repezeala si cand a inteles despre ce este vorba, a protestat, cu atat mai mult cu cat i se cerea acordul pe loc.
Regele i-a spus lui Groza si insotitorului sau ca nu poate da raspunsul pe loc, ca intr-o chestiune ca abdicarea trebuie intrebata tara, ea fiind singura in drept sa hotarasca daca este cazul sau nu sa modifice Constitutia. I s-a raspuns ca nu e timp pentru astfel de subtilitati. „ – tara a fost invatata sa va iubeasca, a adaugat Groza. De acum o s-o invatam sa ne iubeasca pe noi^.
Regele cere sa i se dea documentul, ca sa-l citeasca in liniste si s-a retras in biroul sau. I-a chemat pe Negel, Maresalul Curtii si pe Ioanitiu – secretarul personal care se aflau in casa si asteptau pe culoar pentru a putea lua legatura. Alarmati, i-au comunicat ca firele telefonice au fost taiate, ca garda Palatului a fost arestata si inlocuita cu soldati din alte regimente si ca sunt tinta unor trupe de artilerie gata in orice moment sa traga.
Atunci Regele a inteles ca nu se mai poate face mare lucru.
A citit documentul si s-a intors in salon. A incercat sa trateze cu cei doi in termeni rationali dar n-a fost chip sa se inteleaga. Au recurs la santaj. I-au comunicat ca, tergiversandu-se semnarea actului, locuitorii Bucurestiului isi vor da seama ca aici se intampla ceva deosebit, iar ei, membri Guvernului, adica si comunisti, vor fi nevoiti, pentru a contracara orice forma de opozitie, sa execute peste 1.000 de studenti dintre cei care fusesera arestati la manifestatia din 45 din timpul grevei regale. Destul de multi apartineau diferitelor partide politice. Arestarile fusesera operate treptat, iar prilejurile de lichidare a opozitiei din randurile tineretului se iveau des, caci manifestarile anticomuniste se tineau lant. Acesta a fost santajul principal: viata celor peste 1.000 de studenti. Apoi, deodata, Groza i-a spus Regelui ca in legatura cu el exista anumite dosare, pe care, la rigoare, le vor face publice. Spuneau ca se aflau in posesia unor dosare particulare. Acest al doilea santaj nu-l interesa pe Majestatea Sa. Daca ar fi tinut sa afirme ceva trebuiau sa administreze si probe. Daca ar fi avut cu adevarat ceva de spus, s-ar fi grabit s-o spuna, n-ar fi asteptat cine stie ce moment prielnic.
Dar era vorba de asasinarea unui mare numar de tineri. Viata lor fusese pusa in mainile sale, nu putea sa-si ia o asemenea raspundere fata de tara. Nu putea sa conceapa ca niste vieti omenesti sunt in primejdie. Uciderea celor o mie de tineri il tulbura si numai ca amenintare.
Dupa ce a trebuit sa semneze acel lucru, in fine, acel document, Groza, cu un zambet larg si iarasi jovial, crezand ca face o gluma foarte reusita, s-a apropiat de Majestatea Sa, rugandu-L sa-i pipaie vestonul in dreptul buzunarului: „ – Pipaiti!^ si avea pistolul in buzunar.
Prof. Liviu Sabau
Presedinte
Alianta Nationala pentru Restaurarea Monarhiei – Salaj

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la conținut