decembrie 1, 2022

30 de ani de la revolutia romana din decembrie 1989- La Zalau oamenii au iesit pe platou nu pentru "mici si bere", ci pentru libertate

Indiferent de cum vedem evenimentele din 1989 acum, nu putem sa nu recunoastem, cei care am prins acel moment, ca acele evenimente ne-au marcat intr-un fel sau altul viata. In ziua in care dictatorul Nicolae Ceausescu a plecat din sediul Comitetului Central al P.C.R, la Zalau era o zi frumoasa de iarna, fara zapada. Pe bulevardul Mihai Viteazul in zona Perla, era un restaurant, unde de la o boxa, a inceput sa se auda cantecul devenit ulterior imn de stat "Desteapta-te, romane!.

rn

<a href="http://www.graiulsalajului.ro/imaginiart/content/revolutie graiul salajului.jpg" class="td-modal-image"><img width="696" height="341" class="entry-thumb td-animation-stack-type0-2" src="http://www.graiulsalajului.ro/imaginiart/content/revolutie graiul salajului.jpg" alt="revolutie graiul salajului" title="revolutie graiul salajului"/></a>

rn

A fost singura data in viata mea cand am vazut in orasul nostru cum oamenii se aduna pe platou intr-un timp extrem de scurt, nu in cautare de mici si bere, ci de libertate. Cativa au intrat in cladirea actualei Prefecturii si-au aruncat un imens tablou cu Ceausescu pe care l-au facut tandari. Era impresionat sa vezi ca cel pe care cu un an inainte pe aceleasi platou lumea il aplauda, in acele momente il huduiau. Chiar inainte de a se umple piata, din cladire a iesit o femeie care ulterior am inteles ca era prim secretar al Comitetului Judetean de Partid si care a incercat sa calmeze spiritele, de teama violentelor. Insa, la Zalau spre norocul tuturor nu a fost cazul de asa ceva, lumea striga "fara violenta", iar cand pe platou au ajuns si cateva taburi s-a scandat "Armata e cu noi", desi circulau zvonuri ca pe fosta cladire a Postei Romane din oras erau amplasate mitraliere. E adevarat ca au fost cateva huduieli, la cei care incercau sa ia cuvantul. Imi aduc aminte cum cei prezenti au huiduit-o pe o profesoara doar pentru simplu motiv ca a declarat cu un accent maghiar ca este "pictorita sculptorita". Insa, nici pe departe la Zalau, nu a fost ceea ce s-a petrecut in alte orase, unde oameni au murit cu adevarat si nici acum nu se (vrea sa se ) stie cine a tras in ei. M-a impresionat acum la 30 de ani de la acele evenimente sa gasesc in primul numar al Graiului Salajului de dupa dictatura comunista, o scrisoare a unei mame, care pe atunci avea unicul fiu in armata si nu mai stia nimic de el. Aceea mama si-a semnat scrisoarea cu numele Manuela M. si probabil (nu am avut timp sa verific) este mama celui care a dat numele unei strazi din oras Lt.Col. Teofil Moldoveanu mort in acele evenimente din 1989. Acelei mame si a tuturor mamelor care au avut fii si fiice implicate in acele evenimente si care ne-au adus libertatea de a ne putea exprima cat decat liberi, vreau sa le multumesc, cu promisiunea ca vom lupta in continuare pentru a mentine libertatea de a ne putea exprima liberi ideile si opiniile, fara sa abuzam de aceasta.

Lasă un răspuns

NOTA: sunt interzise injuriile, incitările la ură ori violență, cuvintele obscene și atacul la persoană. Publicația „Graiul Sălajului” nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revenind integral autorului comentariului. Orice persoană care se consideră prejudiciată de conținutul unui comentariu, are posibilitatea să solicite ștergerea comentariului respectiv, în baza unei cereri în acest sens, transmise pe adresa de email a redacției: graiulsj@unisys.ro

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *