Duminica a 3-a dupa Pasti
(Marcu 15, 43-47)
Pericopa evanghelica din Duminica a treia dupa Pasti ne pune în fata purtarea plina de devotament a sfintelor femei care au slujit pe Domnul, atât înainte, cât si dupa moartea si învierea Sa. Aceste femei veneau spre mormântul lui Iisus. Nu se gândeau la Învierea Lui. Soarele nadejdii lor apusese, si asupra inimilor lor se asternuse noaptea. Nestiind ce se petrecuse la mormânt, ele se apropiau de gradina zicându-si: “Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormântului?” stiau ca ele nu puteau sa o faca, dar si-au continuat, totusi, drumul. Ajungând la mormântul Domnului, spre surprinderea lor, constata ca piatra e data la o parte de la usa mormântului si, intrând în mormânt, nu vad trupul Domnului, ci doi tineri în vesminte stralucitoare, care le-au spus vestea cea mare- ca Domnul a Înviat. Pe când ele mergeau sa spuna apostolilor vestea, le-a întampinat Însusi Iisus zicându-le “Bucurati-va!” Iar ele apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat. Intorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece apostoli si celor ce erau cu dânsii. Câteva din aceste vrednice femei sunt amintite în Sfintele Evanghelii cu numele: Maria Magdalena, Maria lui Cleopa (sau cealalta Marie), Salomeea, Ioana-(sotia lui Huza, demnitar la palatul regelui Irod), o tânara numita Suzana, Marta si Maria(surorile lui Lazar din Betania) (vezi Matei 28,1; Marcu 16,1 si Luca 24,10). Din purtarea acestor vrednice femei, avem multe de învatat. Sa retinem ca îngerul de la mormântul lui Iisus le-a zis: “stiu ca voi stop_coloana cautati pe Iisus Cel Rastignit!”-Da! În vreme ce apostolii- cu excep PURTATOARELE DE MIR tia lui Ioan- s-au risipit; tulburati si infricosati peste masura, ele- femeile- vas slab ,”faptura mai slaba”(I Petru 3,7) au dovedit tarie, curaj, devotament! Multi au mers dupa Iisus atâta vreme cât El le aparea drept un facator de minuni ca nimeni altul. Multi erau gata sa-I devina ucenici atâta vreme cât El era personajul cel mai popular si a carui faima trecuse chiar dincolo de hotarele tarii Sfinte. Multi Îl vor cauta dupa ce au auzit ca a înviat din morti. Mironositele Îl cauta însa si atunci când nu-L stiau decât ca pe Rastignitul lepadat, batjocorit si dispretuit de toti, mort pe crucea infama a facatorilor de rele, Îl cauta chiar si la mormânt. Rasplata de care s-au învrednicit, a fost pe masura: ele au aflat cele dintâi vestea învierii Domnului; ele au vazut cele dintâi pe Iisus Cel Înviat; si ele au dus cele dintâi vestea învierii-chiar si ucenicilor.
Inspirându-se din pilda mironositelor, si din faptele mari ale trecutului, femeile de azi vor trebui sa-si modeleze viata în asa fel, încât sa merite si ele cuvintele marelui retor pagân, Libanius, din sec.IV: “Priviti, ceruri, ce femei devotate au crestinii!”
About Author
