Timisorenii ne trimit tiganii inapoi

23
6023

 

Timisorenii ne trimit tiganii inapoi
Aproape 80 de tigani nomazi din Voivodeni au fost evacuati dintr-o tabara instalata la periferia Timisoarei

Aproximativ 80 de tigani din Voivodeni, comuna Dragu, care traiau intr-o tabara improvizata pe un teren din cartierul Mahala, de la marginea Timisoarei, au fost evacuati marti de politisti si trimisi in Salaj. Tiganii dormeau pe jos sau in cele 15 carute cu ajutorul carora au ajuns din Voivodeni in Timisoara. Tabara de nomazi de la periferia Timisoarei a mai fost evacuata o data in aceasta vara, dar romii s-au intors, ba chiar grupul s-a marit, pentru ca au venit si alti frati de-ai lor. Marti dimineata, mai multe echipaje de mascati au descins in cartierul Mahala, unde s-au aciuat conjudetenii nostri. Dintre tiganii evacuati, 12 au fost amendati pentru ca au devenit galagiosi. “O astfel de actiune a mai avut loc la mijlocul lunii iunie a acestui an, cand o tabara de nomazi romi care s-a aciuat pe terenul respectiv a fost dezafectata. De aceasta data insa persoanele in cauza s-au intors, alaturandu-li-se si altele venite din aceeasi zona a tarii (nr. - judetul Salaj). Astfel, au fost depistate un numar de 80 de persoane si 15 carute si au fost aplicate un numar de 12 sanctiuni contraventionale, in valoare de 2.500 de lei, pentru tulburarea ordinii publice, depozitarea de deseuri, lipsa documentelor de identitate”, a precizat purtatorul de cuvant al Politiei Locale Timisoara. Cei 80 de tigani au fost trimisi de catre autoritatile timisorene catre localitatile de domiciliu, majoritatea fiind din localitatea Voivodeni, comuna Dragu. Zona din care au fost ridicati locuitorii clandestini urmeaza sa fie curatata.

Conditii de trai inumane si focare de infectii

Taberele de colibe improvizate ilegal la marginea marilor orase nu sunt doar problema Parisului sau a Romei. Iata ca tigani din Voivodeni fac “figura” si la marginea Timisoarei. Razia de marti a politistilor a scos la iveala si traiul inuman al “nomazilor”. Paturi murdare intinse pe pamant pe post de asternut, maldare de vechituri ce serveau drept gospodarie si zeci de tigani speriati, ascunsi in colibe ridicate peste noapte nu departe de blocurile si casele oamenilor respectabili. Din aceasta cauza, nu de putine ori, locuitorii legali ai acelor zone, ocupate clandestin de tigani, s-au plans autoritatilor de focarele de infectii care se abat dinspre baracile improvizate.

Cum s-au asezat tiganii in hotarul Voivodenilor

Nu se pierde in negura vremurilor asezarea primilor tigani in hotarul Voivodenilor. Batranii satului isi aduc aminte ca in locul numit Ratul Drumului, prin anii @46 ai secolului trecut, atunci cand foametea facea ravagii in tara, s-au asezat vreo patru familii de tigani, venite, zic localnicii, de prin partile Galgaului. Peste catva timp s-au mai instalat in Ratul Drumului doua familii. Toti se trageau din aceeasi “spita” - Lingurar. Odata cu valul industrializarii socialiste, multi localnici din Voivodeni au plecat in tara la lucru. Multe familii s-au stabilit in centre urbane si si-au vandut sau chiar donat casele familiilor de tigani care deveneau pe zi ce trecea tot mai numeroase. Unii care n-au apucat sa acadeasca la casele parasite si-au construit “in regie proprie” case din pamant batut intre barne, ori din vaioage.

Fosta primarita, Rodica Lazar, imi spunea nu cu mult timp in urma ca numarul tiganilor din Voivodeni a crescut in mod alarmant doar in ultimele doua decenii din acelasi arbore genealogic “Lingurar”. Astazi, peste 500 de tigani impanzesc ulitele, gradinile, padurile si culturile din hotarul satului. Vietuiesc, intr-o odaie sau doua, de la sapte suflete in sus. Pirande, puradei, barbati in floarea varstei care iarna confectioneaza maturoaie si linguri din lemn de esenta moale, pe care mai apoi le vand unde si cu cat apuca. Cand da coltul ierbii insa, familiile de tigani sunt bantuite de gandul migrarii. Prefera de obicei sa se aseze cu carutele cu coviltir si sa-si intinda satra la marginea marilor centre urbane. Ciorditul si cersitul sunt preocuparile de baza ale tiganilor din Voivodeni in sezonul estival si nu numai. Prin satele prin care trec in lungul lor peregrin, intra prin casele oamenilor, cer ori fura, dupa cum se nimereste.

Invitatie in raiul tiganilor

Am pornit ieri sa aruncam o privire in comunitatea romilor din Voivodeni. Sa vedem cum traiesc, de ce pleaca ei de acasa. Ne-am oprit in drum la postul de politie din Dragu si l-am rugat pe agentul principal Catcovan Ioan Avram sa ne fie ghid. O masura de siguranta, dupa cate povesti negre am auzit despre viata plina de “peripetii” a tiganilor din Voivodeni. Povesti confirmate de o istorie nescrisa, dar ale carei “vestigii” sunt depozitate intr-o incapere special amenajata in acest scop la postul de politie din Dragu. Un mic muzeu cu arme albe dintre cele mai curioase, confiscate in urma scandalurilor din comunitatea de romi: de la topoare, furci si coase adaptate pentru “lupta corp la corp”, la sabie, nunceag si cutite. O surubelnita, daca nu stiati, e numai buna sa strapungi gatul dusmanului.

Am intrat din Dragu in Voivodeni. Ne intampina un pitoresc rar. Ceva cu totul neobisnuit si nimic din ce ma asteptam. O localitate foarte frumoasa. In centrul satului, o biserica veche... o splendoare. Peste drum - crasma. Ca toate crasmele de la sat, nu prea imbietoare. Si primii oameni dispusi sa ne spuna despre necazurile lor cu tiganii. Tigani care locuiesc “in celalalt capat al satului”. Urmeaza de fapt o zona-tampon, nelocuita, dupa care rasar primele... colibe. Case tiganesti, construite rudimentar, deteriorate inainte de a fi terminate. Si multi tigani pe marginea drumului, la umbra copacilor. Puradeii sunt multi si cu totii despuiati, asa cum au fost lasati de Dumnezeu. Acoperamantul se impune numai de la o anumita varsta. Numai femei, batrani si copii. Multi copii. Mustaciosul Judet (asa i se spune) este singurul barbat in putere. El n-a plecat de acasa pentru ca are sapte copii pe care n-are cu cine sa-i lase. Felul in care arata casele si curtile oamenilor te socheaza. Iti vine greu sa crezi ca acolo pot locui, si chiar locuiesc, oameni. E greu sa faci diferenta intre casa si poiata. Sunt la fel de darapanate, de amarate si, unele, la fel de murdare. Iti dai seama din prima care casa e locuita si unde e plecata gazda. Locuintele celor plecati “pe lume”, cum spun tiganii, sunt “blindate” cu crengi si cu spini, ca nu cumva sa intre hotii in absenta lor. Gardul, poarta, usa si geamurile casei sunt acoperite toate cu crengi uriase, sa nu poti trece. Altii si-au batut in geamuri si usi scanduri, tot sa se fereasca de hoti. Pe gardurile care stau sa cada, stau atarnate rufe, paturi, cate si mai cate. Multe case nu au geamuri deloc, altele, in loc de usi, doar o patura, prinsa in cuie. In curti, ici, colo, cate o gaina, un cal, si bineinteles, caruta cu care pleaca prin tara. De la o casa, rasuna muzica pe toata ulita. Nu orice fel de muzica, ci muzica religioasa. Babilon, nu alta. Faptul ca suntem cu politistul langa noi ii face sa se comporte relativ civilizat. Sunt deschisi, vorbareti, prietenosi de-a dreptul. Unii dintre ei, exagerat de prietenosi. Asa ii cunoastem pe Dolar, Judet, Piedone Lingurar, pe fratii Kent si Marlboro, pe Strugurel, Borcanel, Literas sau domnul Lingurar Caisa. Ii intrebam cum isi duc viata, cum traiesc, din ce traiesc. “Rau, foarte rau traim” , ne spune un tigan mai in varsta, un fel de lider in comunitatea lor. “Din locatiile copiilor, da nici pe alea nu mai le primim”, ne spune omul. “Vai si amar de noi, ca nu ne aduceti haine si alimente”, ne spune o femeie care, in ciuda tineretii, are deja sapte copii. Stiind ca in zona sunt reclamate foarte multe furturi comise de tigani, ii intrebam pe acestia daca fura ori ba. “Daca nu au oamenii cu ce sa traiasca, merg la furat, la talharii”, recunoaste tiganul. Vrem sa stim si daca fura sau nu lemnele din padure, asa cum se plang unii localnici. “O bucata de lemn mai aducem, iarna. Nevasta mea e bolnava, trebe sa-i fac un pic de foc”, se justifica barbatul. Ne spun ca cei mai multi confectioneaza maturoaie si linguri, pe care le vand prin satele invecinate sau merg cu ele mai departe, prin tara.

De cealalta parte, localnicii din Voievodeni nu sunt atat de “intelegatori”cand vine vorba de tigani. “Is multi, is foarte multi. Dincolo de sat, nu mai poti cultiva nimic, chiar daca ai cultivat, tot se fura de acolo. Au ajuns de fura si din gradini. Acum doi ani, va zic exact, 69 de bucati de varza mi-au furat. Nu s-a rezolvat nimic. Sunt si violenti intre ei, dar nu pot sa va dau nume ca suntem in pericol. S-o furat multe, in special ataca fierul vechi, deci daca ai aparat de sudura, ti-l fura”. Alt satean ne spune ca i-a fost sparta casa, de doua ori, si nici pana in ziua de azi nu au fost prinsi hotii.

Vorbim cu tiganii si despre plecatul lor “pe lume”. Unul dintre ei ne povesteste ca si el a fost plecat in Banat, de unde s-a intors de curand, ca nu a mai putut sta “de caldura”. Legat de stirea privind expulzarea celor 80 de consateni de-ai lor, tiganul ne spune ca nu-i trimite nimeni acasa, daca nu fac prostii. “Ne cere bolentinu, trimete la sefu, la postul de politie, intreaba daca numele asta are probleme, seful zice ca n-are si... liber”, ne lamureste omul. Varianta confirmata, de altfel, si de alt tigan, cel mai citit din randul lor. “Pana prin sectembrie nu vin acasa. Stau in Banat, lucra la lebenita. Sunt platiti la zi sau la ora, la descarcat din tiruri”, spune tanarul.

In comunitatea de tigani sunt o multime de pocaiti. Unii dintre ei s-au pocait ca sa primeasca ajutoare, unii spun ca si-au gasit “calea cea dreapta”. Unul dintre tiganii pocaiti isi apara semenii si ne povesteste ca lumea din cartier “s-o tilivizat, pentru ca asa s-o indurat Dmnezeu de cetatea asta”. Recunoaste ca “inainte” erau probleme. “Nu intelegeau care-i binele si raul. Bautura asta, nu mai judecau. Da o venit Isus in sat si o potolit furtuna. Din capat in capat, amu-i pace. Se imbatau, faceau prostii, nu mai stiau de ei. Mai sunt doi, trei, da si aia, pe parcurs, ii va duce la mantuire “, ne asigura tiganul, detinator si de permis auto, dupa cum il lauda ai lui.

Greu am reusit sa plecam dintre tigani. Cat timp am stat in cartierul lor, roiau in jurul nostru ca albinele. Copiii fugeau dupa masina, asa ca greu am reusit sa ne strecuram, sa ne reintoarcem in civilizatie. Nu am putut scapa cu una, cu doua. “Sefu, mancati-as gura ta, da-mi si mie o tigara”, ne spune un tigan, cerand parca plata pentru ca a stat de vorba cu noi. Doar ca dupa el a venit altul, si altul, fiecare cerand cate ceva.

COMENTARII

  1. asa si trebuie sa ajunga majotitari daca autoritatile nu i-au masurile necesare sa se suie pe capul lor,cred ca asta e blestemul aceste-i tari bravo tot asa inainte!

  2. DACA AR MAI FI ANTONESC INCA 3 ANI TARA AR FI FRUMOASA AM SCAPTA TARA DE RUSINE...CIORILE ASTA UNDE MERG NE FAC DE RUSINE ASTAE NU STIU SA FAC NIMC DOAR SA FURE SI SA LASA IN URMA LOR MORMANE DE MIZERIE P.S jinecologu in 6 Iulie 2012 7:54 ASTA E O CIOARA CARE NU STIE CE DORESETE DE LA VIATA.. MULT RESPECT PT TARA MEA DACA NU AR MAI FI CIORILE ASTA

  3. poate ne spune fosta d-na primar de ce primaria nu i-a deranjat niciodata macar pt a-i intreba de modul in care si-au ridicat colibele fara autorizatie ,s-au pe cei care au venit din alte parti fara a avea domiciliul in Voivodeni sub ce forma si-au ridicat casele.

LASA UN COMENTARIU

Comentariu
Nume

Site-ul graiulsalajului.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.